Zeus a creat lumea în şapte zile:
În prima zi a creat Olimpul…
cu piscurile lui înalte, învăluite în nouri alburii,
şi cu pajiştile-i întinse, denumite, generic, Câmpiile Elizee;
În ziua a doua a creat animalele…
şi oamenii, pe care a uitat să-i înveţe bunele maniere…
aşa a apărut Artemis, zeiţa vânătorii, ca să se poată vâna între ei,
(sau femeile altora),
şi Ares, zeul războiului, ca să îi arbitreze şi să îi „războiască” organizat;
a urmat Athena – că unora le trebuia înţelepciunea de a câştiga –
şi Dionysos – ca să îi cinstească pe învingători;
apoi l-a creat pe Hermes, pe principiul: „dacă victoria nu poate fi căştigată, mai bine o furăm”,
pe Hestia, să nu uite vreodată de unde au plecat…
iar dacă se va fi întâmplat să uite,
l-a creat pe Hades, pentru că cine nu ascultă, dă de… dracu’!
mai la final l-a inventat pe Eros (să se mai şi iubească între două bătălii)
şi pe toţi ceilalţi…
În ziua a treia, mândru de sine, s-a apucat să se ia la trântă cu Primordialii –
care, spre deosebire de el, născuseră un întreg Univers;
şi, cum a-ţi nărui părinţii n-a fost un lucru greu de înfăptuit,
s-a gândit că nici ceilalţi adversari politici nu-i mai sunt de folos,
astfel că a reorganizat guvernarea,
eliminându-i, rând pe rând, atât pe Titani, cât şi pe Giganti.
În ziua a patra a fost ocupat cu pedepsirea lui Prometeu,
care, împreună cu câţiva muritori,
furaseră focul sacru pentru a se încălzi,
căci administratorul muntelui fugise cu banii în plină iarnă,
lăsând Olimpul să îngheţe din cauza datoriilor
pe care le aveau la zeii primordiali.
În ziua a cincea a vizitat Olimpwood-ul de la poalele muntelui,
unde-şi avea premiera mondială trilogia „Războiul Troiei”,
după care, reîntors acasă,
l-a ajutat pe Homer să termine „Illiada” şi „Odisseea” –
best-seller-uri autentice şi inconfundabile.
În ziua a şasea, indignat că niciun muritor
nu mai are curajul de a critica acţiunile zeilor
l-a creat pe Hercule,
ce a dovedit, încă din fragedă pruncie, înclinaţii către ştiinţele exacte:
„mufa”-ologia şi „gioale”-ologia,
drept pentru care, venerabilul său părinte i-a decis înscrierea
la Olimpiada de vară,
unde, ajutat de sorţi (şi de pilele tatălui său), a ajuns în finală,
dupa 12 probe de foc;
greşind, însă, doza de poţiune prescrisă de mai-marele zeilor,
acest Rambo al antichităţii reuşeşte să câştige competiţia
fiind acceptat, Şpaga Cum Laudae,
în Colegiul PROlimp şi ridicat la rang de semizeu.
În ziua a şaptea, dimineaţă,
obosit de evenimentele ce s-au succedat, contrar aşteptărilor,
într-o ordine nefirească,
s-a culcat pe paginile unei cărţi – un fel de jurnal de bord –
intitulată, sugestiv, „Legendele Olimpului”;
dupa-amiaza, i-a lăsat pe specialişti să îi contemple opera;
iar seara, din pana lor, m-am născut EU –
preţul creaţiei oricărui iubitor de artă –
Critica Literară,
ce contest şi azi existenţa Zeilor.
Cenaclul ROMANTICII (Migdale Marius) 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.