ROMANȚĂ DE VARĂ (Eu n-am știut vreodată)

Eu n-am știut vreodată ce înseamnă
Să ‘nalți altar pentru un lucru sfânt,
Atunci când conștiința te îndeamnă
Cu demonii să faci un legământ.

Eu n-am știut vreodată ce înseamnă
Să dormi și să visezi în miez de zi,
Atunci când conștiința te condamnă
Să fii, în sinea ta, opusul lui a fi.

Eu n-am știut vreodată ce înseamnă
Să te pictez suav în țărmuri azurii,
Când conștiința, scumpa-mi Doamnă,
Isca, în pieptu-mi, toride frenezii.

Eu n-am știut vreodată ce înseamnă
Să te culeg din muguri albi de flori,
Când conștiința,-n prag de toamnă,
Făcea să mor de dorul tău, în zori.

Întreaga-mi conștiință mă îndeamnă
Să-ți dau și inimă, și trup, în custodie,
Să-mi curgi torent, prin vene,-n veșnicie,
Căci astăzi văd, și simt, și știu ce-nseamnă.

08.06.2021

ARS POESIS

Era ca într-un timp, Poete,
Când versul dulce se scria
De romanticii æzi cu plete,
Și jovialii trubaduri-sadea.

Pe vremea aia, încă, versul,
Din pathos, mult tumult isca,
Mișcând, în juru-i, Universul,
Prin dulce, melodia sa.

Nimeni nu mai știe-a scrie,
Azi tindem versul a-l uita…
Fără un strop de melodie,
În călimară, pana s’a usca.

Tu îmbracă, iar, veșmântul,
A ‘cela care-ai fost, cândva,
Să renască, iar, cuvântul,
În veșnică, splendoarea sa.

Poetul s-a născut scriind,
Și asta face osebirea:
Prin pana lui, poeziind,
Va nemuri Iubirea!

13.10.2020

KLAUSA NAȚIUNII CELEI MAI… DEFAVORIZATE

– pamflet electoral –

Dimineaţă m-am trezit ca România dupa ’89: sfâşiat de probleme interne, în crah economic, demoralizat şi debusolat! Azi, singura mea salvare nu este Frontul Salvării Naţionale, ci cea dumnezeiască: aştept SeMeSe-ul divin din partea BOR-ului, care să îmi dea „părintescul” sfat cu cine să Pontez pentru o Klausă nobilă!
Până atunci, îmi voi lua locul în balcon, și mă voi delecta cu filmul „A doua cădere a Comunismului”, ce rulează laiv, în Romania, în stradă și în inimile a milioane de români!

Și, băi Fățarnicule, care, cu o indolentă lipsă de respect față de Drapelul Sfânt al Țării tale, în fanariotismul sufletesc și manelismul intelectual ce te definesc, te afișezi cu drapelul unui stat care a încuviințat, cu mai bine de 70 de ani în urmă, prin semnătură, ciopârțirea Sfintei Românii, zi să mori tu că n’o faci din pupincurism?!…

Proletari români din toate ţările, BORâţi la vot!
Ameno +

Baladă PeSe, De Geoană (că atât a putut):

Mihaiela, dragostea mea,
Nu fii tristă, nu plângea,
Repede-a căzut, la fel,
Și Daciana, a lu’ Viorel!
Nu mai are niciun rost,
Să mă facă NELU prost,
Altu-i fraieru-n oraș:
Băse-l strigă… Victoraș!

17.11.2017

CRÂMPEIE CRE(Ș)TINEȘTI

Vedeam, monșer, deunăzi,
Privind humerusul pe spate,
Cum, cu-ndârjire, mon ami,
Se-adună hoardele stricate

De popi, în neagra lor sutană,
Să târguiască suflete, perfid…
Se vând, ei înșiși, la satană,
Fiind, voit, părtași la genocid.

Să le combat, dar, indolența,
Cu citate sfinte din Martin*?
Mă tem că n-or ști diferența
Între ”le cretien” și ”le cretin”.

*Martin Le Franc (1410-1461) – cleric și poet francez

12.10.2020

CRÂMPEIE OLFACTIVE

Miros, cumva, a neputință,
La pândă demonii s-au pus,
Te strigă toată-a mea ființă,
Iar gândul meu la tine-i dus.

Miros, cumva, a nedreptate,
Ești nicăieri, și-n orice loc,
Apar, dispar, întortocheate,
Vise-n care te invoc…

Și-ncet, încet, mirosul brut
Îmi clocoteste doru-n vine…
Și cu zi ce trece, mai acut,
Miros a dor nebun de tine.

08.10.2020