PUPĂZA DIN TEI


– caragialism infantil –

(fiului meu)

Vé-nea ba-ba la moș-neag,
Spri-ji-ni-tă-ntr-un to-iag,
Și pe moș ea îl cer-tá
Că i-a fú-rat pu-pă-zá.

Babo, babo, n-am fost eu!
Nu mă mai certa mé-réu!
Uite, Nică din bordei
A lúat pu-pă-zá din tei.

Și așa cum am mai spus
El cu pu-pă-zá s-a dus
Fix la târg, bia-tá de ea,
Să o schimbe c-o vi-țea.

Dar un moș mai fis-ti-chíu
L-a bunghit după chi-píu,
Și i-a tras o chel-fă-neală
De-a plecat cu mâna goală.

Și de-acolo s-a-n-drep-tat
La Ozana, la scăl-dat,
Dar mă-mu-ca l-a a-flat
Și hai-né-le i le-a luat:

Fără haine și pá-puci
Nică, Nică, un’ te duci?
Ia să dai la sat ó-col
Fix așa: în fundul gol!

08.05.2022

KLAUSA NAȚIUNII CELEI MAI… DEFAVORIZATE


– pamflet electoral –

Dimineaţă m-am trezit ca România dupa ’89: sfâşiat de probleme interne, în crah economic, demoralizat şi debusolat! Azi, singura mea salvare nu este Frontul Salvării Naţionale, ci cea dumnezeiască: aştept SeMeSe-ul divin din partea BOR-ului, care să îmi dea „părintescul” sfat cu cine să Pontez pentru o Klausă nobilă!
Până atunci, îmi voi lua locul în balcon, și mă voi delecta cu filmul „A doua cădere a Comunismului”, ce rulează laiv, în Romania, în stradă și în inimile a milioane de români!

Și, băi Fățarnicule, care, cu o indolentă lipsă de respect față de Drapelul Sfânt al Țării tale, în fanariotismul sufletesc și manelismul intelectual ce te definesc, te afișezi cu drapelul unui stat care a încuviințat, cu mai bine de 70 de ani în urmă, prin semnătură, ciopârțirea Sfintei Românii, zi să mori tu că n’o faci din pupincurism?!…

Proletari români din toate ţările, BORâţi la vot!
Ameno +

Baladă PeSe, De Geoană (că atât a putut):

Mihaiela, dragostea mea,
Nu fii tristă, nu plângea,
Repede-a căzut, la fel,
Și Daciana, a lu’ Viorel!
Nu mai are niciun rost,
Să mă facă NELU prost,
Altu-i fraieru-n oraș:
Băse-l strigă… Victoraș!

17.11.2017

HORROR DOCTORIS CAUSA


– pamflet caragialistic –
(notă: orice asemănare cu personagiile reprezentează strict alegerea cititorului)

Cică-n întreaga ţară, de azi o lege s-ar fi dat
Ca orice Prost ce se respectă să aibă Doctorat,
Conform vechii zicale – rămase din bătrâni –
Cum că Omu’ fără Carte e… slugă la stăpâni.

Şi astfel mi se strânse, măré, o ditai adunare,
Comitete şi comiţii – d’alea, parlamentare,
Şi care mai de care arătându-ni-se într-a fi
Mai avizat spre-a hotărî ordinea… pentru o zi.

Şi-onorată-audienţă, ştiu că-ţi este tot un drac
A vorbi în continuare despre Plozi şi despre BAC,
Ştiu că Şcoala pentru tine mai nimic nu însemnează,
‘Tâta timp cât e condusă ba de-un Goe, ba de-o Loază.

Şi-şi adúseră aminte c-ăsta-i „anul Eminescu” –
Ce comédie, când pe scenă taman conu’ Tipătescu…
Şi cu toţii se-apucară să se dea mari eminologi,
Ajungând analfabeţii ne fie, astăzi, pedagogi…

Şi-ncep, doamne, să-I recite câte-un vers, câte o frază,
De se sucea sărmanu-n groapă mai ceva ca o sfârlează:
Ba o Floare-de-alabastră, ba Scrisoarea un-doi-trei;
Ah, de-ar mai trăi Eminul, de pământ ar da cu ei…

De-i întrebi cine-i Petrescu, vor răspunde: fotbalist…
Şi tot lor – Galaction le pare doar un Guru ocultist…
Despre Flori-de-mucigai – scrie-Arghezi, putrefact…
Însă au habar ei, veneticii, cine e zdreanţa, de fapt?!…

Dar mai e şi anul lui Enescu, Iorga, sau Alecsandri…
Suntem proşti făcuţi grămadă, cu-asta vrem a ne mândri:
Să ne batem joc de-naintaşi, şi de tot ce ne-au lăsat?!…
Dar mult prea mare-i nesimţirea, şi zic: zău, ar fi păcat!

Brâncoveanu-Vodă Constantin – poate fi şi anul lui,
Că atât-amar de vreme spaimă-a fost Sultanului;
De un’ să ştim noi, parveniţii, plini de-atâtea infamii,
Că-n Temelia astei ţărişoare şi-a zidit el proprii fii?!

Au mai fost şi Cărturarii – ce au inventat o Şcoală…
Vină, iară, Cantemire – din mormântu-ţi mi te scoală,
La fel ca-n vremea lui Ureche, sau Varlaam, sau Veniamin…
De ăsta-i preţul aroganţei – e musai treabă să-l plătim!!!

Dar, porniţi pe caterincă, am uitat chiar de Caragiale…
Avem multe facultăţuri… da’ nu ştim unde-i Haimanale…
Blamăm, pe-ascuns, pe Brancuzí, cum făceau pe vremi neferii,
Închină-te şi-nghite-ţi vorba – că d’aia-i masă a tăcerii!

Şi-ntorşi iară la-nchinat, mi-aduc, din nou, aminte –
Şi, zău, că nu pot să nu-mi fac draci pe cele sfinte –
Că azi aleşii noştri au decis, prin legea asta culturală,
Votând să mute-ntreg soborul din altar în… Şcoală.

C-avem nevoie de credinţă, monşer, asta-i corect,
Da’ nici că voi îndoctrinare în stilul vostru-abject!
Taman acum, în secolul vitezei, să ne fi-mpotmolit?!
Să ne-nturnăm din nou la Evul… Mediu, ‘cela inchizit?!

Vă duceţi preoţi în sutană, copiii-n pace ni-i lăsaţi
Să-şi aleagă singuri oastea, precum vechii învăţaţi,
Să-şi aleagă zei, războaie… dar şi Raiu-n care vor
Să-şi înceapă-o nouă viaţă – după ce în asta mor.

Și dacă azi ne-arată, Cleritatea, cu adevărat că-i pasă
(cum slova şi-o purta Bălcescu, umil, din casă-n casă),
Promit și eu să mă întorc, spăşit, din nou, la denii,
Atunci când Şcoala Românească va naşte, iară, Genii.

Dar Dumnezeu fiind scârbit, cam până peste-poate,
Să-şi verse mila peste noi – el nici că mai socoate,
Şi-n lumea asta izbutindă prin legile lui Nepotescu,
Cu-atât mai mult avem nevoie, AZI, de Eminescu!

10.07.2014

image

WordPress for Android

POEMA OMULUI TÂMPIT


Avertisment: Poezia conţine cuvinte şi expresii licenţioase. Se recomandă lecturarea cu atenţie sporită. Orice identificare cu personajul reprezintă strict opţiunea cititorului.

– caragialism de mahala –

Intro:
Când Poetul se trezeşte
De toţi Tembelii terfelit,
El pe loc le mâzgăleşte
„Poema Omului Tâmpit”!

Cam de vreo doo luni încoa’
Mai tot blocat stau pă reţea,
Şi mă-ntreb aşa, ca prostu’:
Şi Tonţii ştiu la Feizbuc rostu’?!

Şi-azi, văzând înc-o blocare,
Îmi fată mintea o-ntrebare:
Păi, băi Cretine… (sau Cretină)
Cumva-ai vró boală dă retină?!

Sau ţi-a stat mintea în loc?!
O fi luat vreun… streptococ;
Căci, de la vorba-mi ascuţită
Să nu dea-n vró… ‘te-n’gâtită!

Şi, băi Muistu’ (sau Muistă)*
Care m-ai blocat tu-n listă,
Zi, pă mă-ta-n cur să-ţi fut,
Din ce scriu, ce-n’ ţi-a plăcut?

Ia nu mai fă tu pe niznaiu’
Şi zi-mi în faţă care-i baiu’!
Ce nu-ţi place: versul, rima,
De mă-njuri cu toată stima?!

Păi, domnu’ Jeg, care-aberezi,
De treaba ta nu poţi să-ţi vezi?
Că nu mă ştii, gen, tu să te faci,
Şi-n munca mea să nu te caci?!

În Paş’ pă mă-ta (şi pă tine) –
Cum Moromete-ţi zicea bine –
‘Ţi-ar rasa a dracu’ de Român,
Chiar nu poţi fii dăcât hapsân?!

Păi ştii tu, băi, Vită-ncălţată,
Că lumea asta-i plină toată
De Boi, ce vor să s’ex-prime?
Până-i fac eu varză-n… rime!

Şi, hai, că prea m-ai enervat,
Fi-ţi-ar neamul de rahat…
Nu dau doi bani pe ginta ta,
Lua-te-ar dracu’ să te ia!

D’apăi fix mă doare între fese
Mintea-n colţuri când îţi bese,
Şi-n ciudă-ţi scriu, mai abitir,
Pamflete,-n care-ţi dau sictir!

Acuma, zău, că Io-mi cer scuze,
Pentru toate-aceste… fine-acuze,
Şi pentru felul meu de-a fi, anost…
Am vrut să ştii doar că… eşti Prost!

Concluzie:
Dar să ştiţi, şi-atât vă spun,
Oricât m-aţi crede voi nebun:
Mai Tâmpit decât Românu’
Pe-acest Pământ nu e niciunu’!

* Múie = s.f. (reg. argotic) gură.
conform Dicţionarul Academiei Române, 1955-56

11.04.2014

image

WordPress for Android

PENIBIL DE SITUAȚIE, SAU PENIBIL DE… UMAN?!…


Pe principiul ultra-naționalist ”Nu mi-e rușine că sunt Român… mi-e rușine că alții sunt!” (N. Iorga), țin să le ”mulțumesc” tuturor acelor ”români” cărora ieri, de ziua Maicii noastre sfinte, ROMÂNIA, le-a fost mai la-ndemână să deplângă moartea unui actor străin (recte american), în loc să omagieze eroi ca:

  • FERDINAND I DE HOHENZOLLERN-SIGMARINGEN – Rege al României
  • MARIA ALEXANDRA VICTORIA DE SAXA-COBURG ŞI GOTHA – Mama tuturor românilor 

A. Infanteristul Român – cel mai al dracu’ soldat din univers:

  • mareșal ALEXANDRU AVERESCU – Ordinul Mihai Viteazul clasa a II-a
  • mareșal CONSTANTIN PREZAN – Ordinul Carol I, Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a, Ordinul Mihai Viteazul clasa a II-a, Ordinul Mihai Viteazul clasa a I-a, Ordinul Legiunea de onoare (Franța), Ordinul Sabia de onoare (Japonia)
  • general CORNELIU DRAGALINA – Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a, Ordinul Mihai Viteazul clasa a II-a, Crucea de Fier clasa a II-a, Crucea de Fier clasa I-a, Crucea de Cavaler a Crucii de Fier
  • general EREMIA GRIGORESCU – Ordinul Mihai Viteazul clasa a II-a, Legiunea de onoare (Franța), comandantul armatelor române în bătălia de la Mărășești, celebru prin monumentala și legendara expresie: ”Pe aici nu se trece!”
  • maior GHEORGHE ȘONȚU – Regimentul 10 Dorobanți, căzut în timpul asaltului împotriva redutei Grivița 2
  • căpitan NICOLAE VALTER MĂRĂCINEANU – Regimentului 8 Linie, căzut la datorie în timp ce înfigea pe parapetul redutei turcești Grivița drapelul național
  • căpitan GRIGORE IGNAT – Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a, ”mort, dar cu mâna dreaptă încleştată pe mitraliera cu care trăsese” în timpul asediului de la Mărășești
  • sublocotenent (onorific) ECATERINA TEODOROIU – Medalia Virtutea Cercetăşească de aur, Medalia Virtutea Militară de război clasa a II-a, singurul civil ce a primit o decorație militară, singurul civil ce a comandat un detașament militar
  • sergent CONSTANTIN ȚURCANU – cunoscut sub numele de PENEȘ CURCANUL, Regimentul 13 Dorobanți, Ordinul Steaua României, Ordinul Trecerea Dunării, Ordinul Apărătorii Independenței, Medalia comemorativă rusă, singurul subofițer distins cu o decorație adresată exclusiv corpului ofițeresc (Steaua României)

 B. ”Furioși și Iuți”-i noștri:

  • maior aviator HORIA AGARICI – Ordinul Virtutea Aeronautică, Ordinul Coroana României, Ordinul Crucea de Fier, ”elvețianul” supra-numit ”Salvatorul Constanței”
  • căpitan aviator CONSTANTIN ”BÂZU” CANTACUZINO – Ordinul Mihai Viteazul clasa a II-a, Ordinul Virtutea Aeronautică, Ordinul Crucea de Fier, căpitanul echipei Române de hochei pe gheață la Campionatul Mondial din 1933 devenit recordman-ul absolut al Așilor aviației române, cu 68 de victorii repurtate, din care 56 de victorii omologate, iar alte 12 fiind probabile
  • căpitan aviator ALEXANDRU ”ALECU” ȘERBĂNESCU – Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a, Ordinul Steaua României clasa a V-a cu spade și panglică de Virtute Militară, Ordinul Coroana României clasa a IV-a cu spade și panglică de Virtute Militară, Ordinul Crucea de Fier clasa a II-a, Ordinul Crucea de Fier clasa a I-a, Medalia comemorativă Peleș, Ordinul Bene Merenti (Ordinul Casei de Hohenzollern) clasa a IV-a, Ordinul Virtutea Aeronautică clasa Crucea de Aur cu două barete, Ordinul Virtutea Aeronautică clasa Cavaler cu două barete, Ordinul Virtutea Aeronautică clasa Ofițer,  al doilea As al aviației române cu 55 de victorii repurtate

 

Și nu este nici măcar 1% din numărul Eroilor, cărora le datorăm ceea ce suntem azi. Sunt doar câțiva dintre cei mai reprezentativi. Dar, în locul lor, alegem (prefer să cred că din prea mult pupincurism, ci nu din prostie) să ne transformăm în bocitoare la căpătâiul altora.

La jumătatea secolului al V-lea î.e.n., Pater historiae, Herodot, făcea următoarea afirmație, ce avea să schimbe soarta lumii pentru totdeauna: Geţii sunt cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci (…) După indieni, neamul tracilor este cel mai mare; dacă ar avea o singură conducere şi ar fi uniţi în cuget, ei ar fi, după părerea mea, de neînfrânt.

Aproape două milenii și jumătate mai târziu, Cotidianul „Times” scria că „Apărarea frontului la Mărășești a fost cea mai strălucită faptă de arme săvârșită vreodată de români …”.

Chiar atât de Penibili putem fi?!… Mi-ați demonstrat că… DA!

02.12.2013

425242_404954222854882_399555417_n

SULEIMANUL CEL … ROMÂN


De câteva zile, peste tot pe unde merg aud numai ”Suleiman în sus, Suleiman în jos, Suleiman la stânga, Suleiman la dreapta”. De la copilul de țâță, până la auto-intitulații oameni de cultură, toată lumea croncăne, guiță sau cotcodăcește câte ceva despre împăratul ajuns peste noapte (și veac) eroul întregii românități. Și, pe lângă faptul că nici acum nu s-a demonstrat, științific sau practic, utilitatea acestui personaj în istoria poporului român, conform standardelor culturale la care m-au aliniat, în antichitatea existenței mele, părinții, mă întreb (retoric, monșer) dacă toți marii regizori români s-ar fi unit pentru a realiza o telenovelă despre Mihai Viteazul, sau Ștefan cel Mare, sau chiar Vlad Țepeș, cel mai adulat și idolatrizat ghiaur la ‘Nalta Poartă, oare s-ar mai fi uitat cineva la teveu’, așteptând, cu sufletu’ la gură, ”episodu’ următor”?!… Ca să nu mai dau exemplul uichendului trecut, când un post filmografic afișa, la ceasuri de o oareșce audiență, pelicule ca ”Baltagul”, ”O noapte furtunoasă” sau ”Răpirea fecioarelor”. Și, când colo, ce să vezi, onorabile și stimabile, era mai magnific Suleimanonimul DĂCÂT Venturianul Ziței! Cum ”care Zița”? Sora Vetei, a jupân’lui Dumitrache!

Daaaar… pe mult-prea-cunoscutul și prea-adânc-împământenitul prințip fanariot ”capul ce se pleacă, te face să pari capră”, ne aruncăm valorile intelectuale la gunoi, și acceptăm, bucuroși, că turcismele sunt, totuși, niște bazar-lâcuri autentice.

Și am mai coborât o treaptă pe scara evoluției…

12.11.2013

222832_185109624872270_100001197025286_482582_1425039_a

ATEISTICĂ (II)


– pamflet bisericesc –

Din Ciclul:
„Vro grămadă de enoriaşi
Ne-am bătut pe moaşte-n Iaşi”,

astăzi ne paraschivim, şi ne aducem aminte, cu un comic simţ al penibilului, de deja-vestitele lupte purtate între forţele binelui, răului, şi cele de ordine ale „Geans-d’Arms”-eriei. Şi pen’că bătaia e ruptă din Rai şi dăruită întru slava cre(ș)tinismului românesc, în numele sfintei sarmale reîncălzite şi a ceaiului prefabricat, vă doresc paraschiveală plăcută! Ameno! +

„A-nceput de ieri să-mpartă
Câte-un pumn… mai timorat…
Dar să vezi cum azi, grămadă,
S-or sfinţii pumni, ne-ncetat…”

PS: Fericiţi cei săraci cu duhul… dar voi, sunteţi în extaz!

14.10.2013

CU MASCAŢII LA… BAC!


Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii… ţară de căcat!

După cum bine-ştiţi, mereu am susţinut că Şcoala Românească ar trebui impusă cu parul! Că Bacalaurenzii noştri ar trebui educaţi, nu ca pe vremea pionierilor, cu indicatorul, ci cu ghioaga! Ne-am răcit gura de pomană, şi eu, şi muuulţi alţii ca mine, care am crezut că putem schimba ceva, şi ne-am străduit din răsputeri să îl contrazicem pe Brancuzí (franţuzul), cel care afirma că ne-a lăsat proşti şi ne-a găsit şi mai proşti.
Dar în sfârşit, după lupte seculare care au durat 23 de ani, mă încearcă un sentiment de maximă satisfacţie sufletească (şi chiar intelectuală). Strigătele noastre muribunde au ajuns într-un final la urechile guvernanţilor! Astfel, Statul Român decretează: dacă Ministerul Inculturii nu face faţă, trimitem întăriri! Şi nu orice întăriri! Cei mai buni, cei mai pregătiţi, cei mai capabili: Trupele Speciale ale Serviciului Român de Incultu… pardon, de Informaţii! Aşa şi trebuie, să vină Mascaţii! Trebuie apărată Ţara de… Popor! Că mereu spunea Iorga că adevăratul inamic al statului este omul prost! Cu alte cuvinte, pe ei, pe mama lor!
Aşadar, Doamnelor Profesoare, ţâţele la control, vă rog! Ah, nu ne interesează vintigi, suntem doar curioşi câte zerouri au cupele dumneavoastră! Şi voi, dragi elevi, nu mai aruncaţi drogurile în veceu‘, că doar aţi dat bani pe ele, şi pe criza asta… e păcat! Ne interesează fiţuicile cu Caragiale! Deh, e sezon deschis la machidoni: mai întâi Becali, acum nenea Iancu! Vrem să ştim ce ascunde Scrisoarea aia! Că de mai bine de un secol agenturilii străine şi româneşti se tot chinuie să pună mâna pe ea! Şi mai zâmbiţi şi voi din când în când la camerele astea din clase, că doar nu le-am montat degeaba, să vă vedem cum staţi, cuminţi, în bănci, cu mâinile la spate.

Sau, poate că ne-am luat ţeapă, ca de obicei. Poate că Guvernul i-a trimis aşa… la şcolarizare… Saaaaau, schimb dă iecsperienţă… gen!
Şi stau şi mă întreb, retoric, în dulcele stil clasic al românului de mahala: ”Bă, ieşti prost?!… Dacă SRI-ul s-a dus la BAC, 2-şi-un-sfert-u’ o fi la… Capacitate?!…”

Hai, succes la BAC!
(cu miliţia vorbeam, nu cu voi, elevii)

02.07.2013

CRITICILOR MEI…


– pamflet caragialistic, sau manifest proletar în contra gândirii bolșevice –

(adaptare pentru cretinoizi)

Scriam deunăzi… și n-am să mă opresc…
Cât timp sunt câte unii care se trezesc
Să hulească, aruncând cu piatra chiar către acei
Care nu gândesc asemeni și-ntocmai precum ei.
Că sunt și pe-acilea oareșce confrați
Care, la o-adică, se dau cam ofuscați
Că le-am rănit orgoliul – recte creștinesc,
Deși,-n a mea gândire, ei știu că nu greșesc!
Dar, asemeni popilor, care, în trecut,
Îi omorau pe-aceia ce i-au combătut,
Tot astfel și astăzi aceeași piatră se ridică
Țintind spre conștiiță, întocmai ca o-alică.
Și-ți vine-atunci în sine să te-ntrebi subit:
Oare-această lume chiar să fi-nnebunit?!…
Oare să gândească singură nu poate?!…
Chiar tre’ să existe un zeu întru toate?!…
Dar, confrații mei, vă spun de pe acum:
Pentru-un răstignit nu mă-ntorc din drum,
Nici lecție deschisă nu m-apuc să fac
Despre niște chestii care îmi displac…
Şi nici să îi educ pe-anumiți cretini –
Iude ce se dau fecioare făr’ de vini.
Dar vă-ntreb atât: chiar vreți argumente?!
Știința le deține pe cele mai competente!
Și pen’ că biserica așa te-ndoctrinează
Să-i ucizi pe-aceia ce nu o venerează,
Vă constrâng, smerit, stimabili confrați:
Vă simțiți mai bine în rolul de jurați?!…
Prin credința voastră vă credeți superiori?!…
Sau de zeii voștri sunteți prea temători?!…
De vă considerați orgoliul de mine umilit
Prin călimara nedreptății mânjit și tăvălit
De ce n-aveți singuri curajul în față să ieșiți
Să știe lumea toată când, cum și ce gândiți?!…
Au, bag sama, vă e bine, și-atuncea stați pitiți
Și bucurați-vă de statutul de… îndobitociți!
Dar să n-aveți nesimțitul tupeu cretin de-a ridica,
Neghiobi clevertitori, voi primii, piatra-asupra mea
Uitați-vă-n oglindă – priviți adânc în voi
Și scuturați-vă în suflet de crime și noroi…
Dar m-opresc aici… deja m-am săturat
Ca astfel de tâmpenii să le tot combat,
Așa cum ideile,-mi pare, nu pot să coexiste
Alături de ideologii de tip marxist-leniniste!
Gândirea-mi se prea poate ca să fi deranjat,
Dar postarea-aceasta ce reguli a-ncălcat?!…
Cu ce-am greșit eu, oare, să fiu blasfemiat?!…
Să fie, dară, ”erezia”-mi cea care-a supărat?!…

Epilog:
Iar dacă dreptul la opinie doare, dragii mei,
Și deranjează-al dracu’ să ai propriile-ți idei…
Vă spun de pe acuma… așa că luați-mi seama:
Eu nu cred în al vostru dumnezeu, eu cred în MAMA!

15.10.2012
images

MONDENistique


Sunt Român… Şi sunt Tâmpit! Și, iarăşi, sunt mândru… Şi, din nou, nu pentru că sunt român… Și ca orice Tâmpit, mă mai scot, din când în când, prin lume… Dar nu pentru a mă culturaliza… Ci pentru a socializa… Și ca orice tânăr cu pretenţii, sunt un împătimit admirator al lui Alecsandri (cu cî-sî, nu cu ics)… Şi pentru că mai sunt şi un monden ce se respectă, nu putea să îmi displacă trilogia Chiriţelor… Dar nu pentru că aş fi un feminist… Ci pentru că încep să urăsc… mămicile! Şi cum morţii mă-tii (ambele cu doi de i) să te privesc altfel, când tu, mămică tânără, cu două facultăţi (fizice, că mintale, ioc), cu un masterat, cu poziţie socială, cu avere substanţială, îţi duci plodul de 3 ani la grădi, te plângi toată ziua că eşti obo, şi ai o faţă atât de plicti, încât să moară mă-ta de nu-mi vine să-ţi fut una în mufa aia de frumi de-o să-ţi înghiţi prăji cu ambalaj cu tot! Că pe vremea când tu erai la şcoală (repet: şcoală), mă-ta trudea să îţi asigure un viitor… decent, chiar. Tragedia este că, în timp ce scumpul tău pupil îşi nenoroceşte copilăria la grădi, tu freci menta prin baruri, bând cofi şi fumi nişte ţâ (n.a.=ţigări), în loc să îl înveţi că traversatul prin loc nepermis este interzis prin conştiinţă şi prin lege, căci maşi aia calcă, nu fute. Şi dacă tot eşti idioată, de ce îţi place să te şi dai mare, în public, cu asta? De ce simţi o nevoie stringentă de a-ţi bate joc şi de a ciunti limba română? Să fie de vină, oare, botoxul, cel ce îţi obo buzele atunci când pronunţi anumite cuvinte, sau, e vorba, pur şi simplu, de prostie?! Şi dacă prostia este factorul inhibator al progresului tău intelectual, mă întreb aşa, intuitiv (căci statistica este, deopotrivă, o ştiinţă atât a matematicii, cât şi a economiei), nu cumva ar fi mai economic dacă te-aş împuşca pe tine, ca mamă, înainte de a te înmulţi, şi de a da naştere, peste 20 de ani de acum înainte, unei alte generaţii de Bacalaureanzi, mult mai avidă de… incultură, decât să te las să îţi creşti şi să îţi educi Guliţa în stilu-ţi cretinoid?!…

P.S.: Fericiți cei săraci cu duhul… Dar voi, sunteți în extaz!

28.04.2013
24646_10151497797563880_306012151_n

ATEISTICĂ (I)


– pamflet bisericesc –

Sunt Român… Şi sunt Cre(ș)tin! Și sunt mândru… Nu că sunt român… Și ca orice cre(ş)tin, merg la biserică… Dar nu pentru credință… Și ca orice bisericos, merg la moaște… Dar nu pentru moaște… Ci pentru pomană… O sarma, o mămăligă, un ceai cald… Dar și pentru desăvârșita plăcere de a-mi exprima frustrările și ieșirile animalice față de semeni… Mă simt mândru, călcând în picioare tot ce stă în calea mea… Şi bucuros să văd oameni dârdâind de frig… haine rupte… pumni… picioare… coate… sânge… Dar, deh, credința cere sacrificiu… Dar și martiriu… Au nu-i bătaia ruptă din Rai?!… Domnul a dat, românul a desăvârșit! Ameno! +

P.S.: Fericiți cei săraci cu duhul… Dar voi, sunteți în extaz!

12.10.2012

UNOR BACALAUREANZI


Mă uit, cu întristare, la unii confraţi,
Cum sunt ei cu limba mai mereu certaţi,
Şi mi-e ciudă tare că n-am ce să fac
Mult mai mult de-atâta decât ca să tac…
Şi mă duc cu gândul la nenea Mitică
Şi zic: „Coane, care este, care va să zică,
Revino pentru-un secol, măcar atât să stai
Cu toţi ăşti emininche de pământ să dai!”
Cum care nea Mitică?! ‘Aide, măi, monşer,
Că sare nenea Iancu, în stilu-i pişicher,
Şi ne ia de guler… ne face ”de parale”…
Cum să n-auzi tu de-a lui „Carnavale”?!…
Şi-aşa m-apucă dracii când vă văd pe voi,
Ca nişte pristandai, cum scriţi din doi în doi,
Eu ştiu că, din păcate, articulând subiectul,
Tre’, culmea, mai întâi, să ştii tot alfabetul,
Şi-acele două fraze, în stilul vostru-abject,
Încercaţi, biete loaze, să le scrieţi mai corect!
Că, după ani la rândul, de-atâta criticat,
După ce cu vorba şi piatra-aţi aruncat,
Mă-ntrebaţi acuma – să fie vreo zi –
Ce găsesc interesant în faptul de-a citi…
Şi, pentru-a-nţelege, nu vă trimit departe,
Ci îmi doresc să puneţi mâna pe o carte,
Şi-o să vedeţi atunci ce lucru minunat
E-n toate-aceste gânduri ce-aicea s-au postat.
Şi mă bucură să văd din ce în ce mai mulţi
(aşa, să ştie lumea că suntem oameni culţi),
Etalându-şi, cu mândrie, talentul literar –
Nu ca bacalaureanzii, mimând la avatar –
Să vază-o lume-ntreagă: care va să zică,
Noi de la Râm ne tragem, nu din d’alde Mitică!

28.02.2013

UNOR CRITICI DE UZURĂ (altei amice)


– caragialism de buzunar –

Tu, Jasmine, ce mă inspiri
Cu focul tandru din priviri
Celor care-acum te-acuză
Că-mi pozezi, dulce, în muză
Vreau atât să le transmit:
Să-și pună mintea la dospit
Și să gândească mai ‘nainte
De-a rosti, nedrept, cuvinte
Care dor, și nu-și au rostul,
Nici când și le-asumă prostul!

Dar cu prostul nu te pui:
C-are mintea pusă-n cui
Căci, dac-o avea la el
Și-ar fi funcționat nițel
N-ar fi comentat, netotul,
La ce-a scris cu drag poetul.
Deci, vouă, care ne-njurați
Și cu tupeu ne criticați,
Deși prostia nu-i o scuză,
Voi știți ce este aia Muză?!
Dar creieru’ l-aveți degeaba
Deci vă spun eu cum stă treaba:
În calmul nopții, cristalin,
MUZA mea este… Jasmine!

25.10.2012

SATIRĂ (amicului nebun de frumusețe)


– caragialism de buzunar –

Stai, nebune, ce te-agiți
Să faci pe plac unor smintiţi?
Ce te sperii de-a lor hulă?
Doar hârtie e destulă…
Stai aici şi scrie iar
Că cu prostu-i în zadar
Nu ştii că lupta-i colosală
Cu deşteptul fără şcoală?
Stai aici şi fă ce-ţi place
Lasă proştii să te toace
Că ei în veci nu or să ştie
Ce limbă-i asta: Poezie!
Dar noi ştim, frumos nebun,
Aşa că ia aminte la ce-ţi spun:
Stai aici, şi să dea dracu’
Să nu mai scrii tu în Cenaclu!

19.09.2012

CRITICĂ DE DÂRLOAGĂ (unei amice)


– caragialism de buzunar –

Draga mea, o lume-o știe:
Critichia-aceasta ce-o invoci
Vine,-n fapt, de la escroci
Ce habar n-au de poezie!

Cum le ceri tu să-nțeleagă
Poezia, rima, vers cu vers?!
Când creierul le e imers
Și merge-n loc ca o dârloagă.

Da’ lasă-i, soro, că ca ei
Cacofonesc până în zori
Și mi ți-i umplu de sudori
Când îi iau cu iambi, trohei.

Şi scrie tu în continuare
Nu te-opri ca să-i înveți
Pe-acești neica nătăfleți
Ce înseamnă școlarizare.

Că tot proști or să rămâie
Indiferent cum e-a ta rimă…
Doar lumea noastră se animă
Şi e mult, mult mai sublimă
Cât timp noi scriem poezie!

29.10.2012