Avertisment: Poezia conţine cuvinte şi expresii licenţioase. Se recomandă lecturarea cu atenţie sporită. Orice identificare cu personajul reprezintă strict opţiunea cititorului.
– caragialism de mahala –
Intro:
Când Poetul se trezeşte
De toţi Tembelii terfelit,
El pe loc le mâzgăleşte
„Poema Omului Tâmpit”!
Cam de vreo doo luni încoa’
Mai tot blocat stau pă reţea,
Şi mă-ntreb aşa, ca prostu’:
Şi Tonţii ştiu la Feizbuc rostu’?!
Şi-azi, văzând înc-o blocare,
Îmi fată mintea o-ntrebare:
Păi, băi Cretine… (sau Cretină)
Cumva-ai vró boală dă retină?!
Sau ţi-a stat mintea în loc?!
O fi luat vreun… streptococ;
Căci, de la vorba-mi ascuţită
Să nu dea-n vró… ‘te-n’gâtită!
Şi, băi Muistu’ (sau Muistă)*
Care m-ai blocat tu-n listă,
Zi, pă mă-ta-n cur să-ţi fut,
Din ce scriu, ce-n’ ţi-a plăcut?
Ia nu mai fă tu pe niznaiu’
Şi zi-mi în faţă care-i baiu’!
Ce nu-ţi place: versul, rima,
De mă-njuri cu toată stima?!
Păi, domnu’ Jeg, care-aberezi,
De treaba ta nu poţi să-ţi vezi?
Că nu mă ştii, gen, tu să te faci,
Şi-n munca mea să nu te caci?!
În Paş’ pă mă-ta (şi pă tine) –
Cum Moromete-ţi zicea bine –
‘Ţi-ar rasa a dracu’ de Român,
Chiar nu poţi fii dăcât hapsân?!
Păi ştii tu, băi, Vită-ncălţată,
Că lumea asta-i plină toată
De Boi, ce vor să s’ex-prime?
Până-i fac eu varză-n… rime!
Şi, hai, că prea m-ai enervat,
Fi-ţi-ar neamul de rahat…
Nu dau doi bani pe ginta ta,
Lua-te-ar dracu’ să te ia!
D’apăi fix mă doare între fese
Mintea-n colţuri când îţi bese,
Şi-n ciudă-ţi scriu, mai abitir,
Pamflete,-n care-ţi dau sictir!
Acuma, zău, că Io-mi cer scuze,
Pentru toate-aceste… fine-acuze,
Şi pentru felul meu de-a fi, anost…
Am vrut să ştii doar că… eşti Prost!
Concluzie:
Dar să ştiţi, şi-atât vă spun,
Oricât m-aţi crede voi nebun:
Mai Tâmpit decât Românu’
Pe-acest Pământ nu e niciunu’!
* Múie = s.f. (reg. argotic) gură.
conform Dicţionarul Academiei Române, 1955-56
11.04.2014
WordPress for Android
Cenaclul ROMANTICII (Migdale Marius) 