ÎNGER ȘI DEMON IV

Ți-am fost un înger între îngeri…
Dar azi sunt doar un Decăzut…
Mă doare să te văd cum sângeri
Doar amintiri – relicve din trecut.

Mi-ai dăruit un strop de fericire,
Iar pentru asta eu am renunțat
La Haos și-ntuneric… nemurire…
Doar ție, Arce, să îți fiu Bărbat!

Dar nu a fost de-ajuns, se pare,
Și nimic nu pare-a fi de-ajuns,
Ca să usuce rana ce mă doare –
Nemărginirea care m-a pătruns.

Și-atunci când aripi mi-ai tăiat
Sortind, în veci, să nu mai zbor,
În secole întregi m-ai aruncat
De urlete, și lacrime… ce dor.

15.02.2014

AȘTEPTARE II

Am să te-aştept pe plaja unde
Ai promis în noapte să apari
Să împietreşti lacrimi arzânde
Şi-n suflet flori să îmi răsari.

Trecut-au ani de când nisipul,
Uscat şi ars de-atâţia Sori,
Ne contura, în zori, periplul –
Necrolog de-o vară,-a doi actori.

Dar marea-ngroapă, fără milă,
Şi rol, şi scenă, şi decor…
Și-n piesa mea, astăzi, copilă,
Ești doar un simplu spectator.

Pe-același țărm și azi te-aștept
Pierdut, ca marea,-n asfințit…
Sperând, în sinea mea, inept,
Că dintre zei, doar tu mă fi iubit!

06.11.2013

ÎNGER PĂZITOR (III)

– răspuns –

Nu e păcat, este un drept:
Chiar dreptul la-mplinire!
L-am câştigat de când aştept
Visând a ta iubire.
Că plopii sunt cu soţ sau nu
Tu chiar că nu ai nicio vină,
Nu poţi să ai vreo vină tu,
Când tu eşti tot – lumină!
Şi lumea, zău, ce-ar mai conta,
Când ştim crea o-ntreagă lume
Numai a noastră,-a mea şi-a ta?
De n-am dreptate, haide, spune!
Dar inima-mi – habar n-ai tu –
De când te ţine-ascuns…
Te cunoşteam?… Sau încă nu?…
Ştiu doar că… mi-eşti de-ajuns!

21.01.2007

BALADA UNUI CREIER MIC (III)

– caragialism infantil –

M-am trezit de dimineaţă
Cu aşa un chef de viaţă
Ş-am dat fuga repejor
Feisbucul din calculator
Să-l deschid cum am promis
Să văd cine ce-a mai scris.
Şi, când colo, ce să vezi?
Ba să vezi şi să nu crezi:
Două fete… cucuiete…
Se hlizeau pe-al meu perete.
Că, vezi-doamne,-acu’ dă bine
Să se dea pe uăl cu mine,
Şi să zică lumea toată:
Vaiiiii! Ce mândruţă de fată!
Da’, cum io nu-s fata nimănui,
Drept şi scurt acu’ v-o spui:
Când leptopu’ io l-apuc
Şi pun mâna pe feisbuc
Mă gândesc cu disperare
Că o ţară-ntreagă moare…
Şi să moară de oftică…
Deh… sunt cea mai frumuşică…
Moare-un înger, mai coléa,
Că-s prinţesă în reţéa,
Mai încolo plânge-un drac
Că-s frumoasă şi… n-am leac.
Dar acum, în încheiere,
Nu vă spun ”la revedere”,
Vreau să vă văd pe toţi dând
Mii de laicuri, rând pe rând,
Şi o droaie de coménturi
Când apar pe la iventuri,
Şi să nu văd altceva
Când privesc pagina mea
Decât vorbe frumuşele
Să mă laud io cu ele,
Genul ce-am spus colo-şa
Că-s frumoasă,-etcetera…
Şi tot vorbind, s-a întâmplat
Că afar’ s-a-ntunecat.
Şi mai stăm noi la taclale
Într-o altă zi cu Soale,
Dar acuma am fugit
Şi pe toţi v-am pupăcit,
Că mă dă tuşa de gol,
Că mă vede-onlain pe uăl,
Şi mă ceartă iar mămuca
”Tot pe feisbuc, Emaţuca?!”

18.03.2013

ACTOR PE SCENA VIEȚII (III)

Sunt tot pe scena vieții…
Spectacolul s-a încheiat…
Rememorând în sinea-mi
La tot ce-n urmă am lăsat:

Privind agale,
Scaunele goale,
Și tot acest periplu prin care am trecut,
Concluzionez ad-hoc,
Fără echivoc:
Eu sunt tot în picioare
Deși în urmă-mi, peste lume, cortina a căzut!

13.08.2012

ACTOR PE SCENA VIEȚII (II)

Să-nceapă recitalul
Şi-n ropot de urale
Să cânte menestreii
Pe-acorduri bohemiale.

O sală-ntreagă mă adoră…
Dar eu zâmbesc formal,
Știind că-n viața asta
Sunt doar un rol banal…

Dar duc până la capăt
Spectacolul – martir,
Iar când cortina cade
Văd publicu-n delir…

Deci, cântă, Maestre,
Să sune muzichia…
La așa spectacol,
Monșer, jos pălăria!

13.08.2012

ACTOR PE SCENA VIEŢII (I)

Urcând pe scena sumbră
Mă-ncearcă un fior…
E vodevilul vieţii mele
Şi eu sunt unicul actor.

Privesc, mimând emoţii,
La scaunele goale
Ce îmi transmit ocheade
Reci, impersonale,

Iar eu, falsând răspunsul
Cu un surâs forţat,
Mă mint că-s gata, când cortina
Se va fi ridicat.

Şi-i privesc pe toţi în parte,
Aceşti jalnici pelerini,
Fiéce,-n sine, propria-i vedetă
Într-o lume de-anonimi.

Şi-mi fac intrarea-n scenă,
Ca-n basmele regale,
Pe-acordurile-orchestrei
Şi-n ropot de urale!

01.03.2013

ÎNGER ŞI DEMON III

Nu vrei să înţelegi, frumoasa mea nebună,
C-aici nu-i vorba de ajuns sau de urmat?!
Priveşte stelele, în zori, şi au să-ţi spună
Pe îndelet’, acest supliciu ce l-am îndurat.

Căci nu mai ştiu demult ce e iubirea…
Şi nici măcar mai ştiu ceea ce sunt…
De când zei ocărâtori mi-au luat menirea,
Exilându-mă, ca pe un câine, pe pământ!

Şi m-am ascuns în Haos, preţ de-o Nemurire,
Rugându-mă să-mi fi chiar tu o dumnezeie,
Dar tu, cu stelele, urzit-aţi la a mea-nrobire
Când puteai să fii şi înger, şi zână, şi Femeie!

Nu vreau, în schimbul tău, nebune, veşnicia,
Nu-mi oferi acel ceva la care-am renunţat,
Căci pentru tine, iubito, făcut-am nebunia
De a mă lua la trântă cu zeii… şi-am câştigat!

21.02.2013

ÎNGER ŞI DEMON II

De e ceva să mă frământe,
Arhanghele făr’ de păcat,
Mă dor doar aripile frânte
Când tu din cer m-ai alungat.

Nu vreau în ceruri nicio stea
S-o sting, din ura mea şi-a ta,
Şi nici prin moarte să îmi dai
O viaţă… fără tine-n Rai.

Şi-am vrut, ca în trecut, să fie pace,
Să-mi dai, iar, aripile ce mi-ai luat,
Să nu mai spui nicicând: „Piei, drace!”
Să ne iubim, o veşnicie, cu adevărat!

20.02.2013

ÎNGER ŞI DEMON

Acest tablou mă poartă înapoi
Spre cadre reci, nepământeşti,
Când noi – arhanghelii nebuni,
Înrolam, semeţi, armiiile cereşti.

Nu voi uita nicicând prigoana
Acelor Alungaţi pe veci din Rai
De-arhanghelii-nsetaţi de ură,
Poftind la sângele ce îl vărsai.

Şi nici de spada-ţi triumfândă
Când tu în fruntea lor şedeai,
Privind, c-o sete ancestrală,
Carnagiul ce îl orchestrai.

Şi în căderea-mi lungă, abisală,
Cu aripile-n flacără arzând,
Ţi-arunci asupră-mi, ca o fiară,
Sufletul, de lacrimi sângerând.

Câţi zei mai trebuie să cadă
Şi câte aripe-s de frânt –
Pentru-adorarea ta în ceruri
Şi ponegrirea-mi pe pământ?!

Şi-ajunge-atâta răzbunare
Să facem pace-n aşternut:
Arhanghel tu,-n dumnezeire,
Pe când eu – Înger decăzut!

Ajung atâtea lacrime vărsate
De-aceiaşi ochi arşi, dezgoliţi…
Şi-’ai să citim în doi aceleaşi astre
Ce prorocesc că noi suntem ursiţi

Să punem capăt luptei ce ne doare,
Să-i facem Judecăţii de Apoi, chivot,
Şi într-o lume de anonimi celebri
Să fim un Ins… cu Insa lui, cu tot!

20.02.2013

ÎNGER PĂZITOR (II)

Doar eu ştiu de ce suferi,
Doar eu ştiu de ce plângi,
Doar eu ştiu de ce,-n taină,
Tu inima ţi-o frângi…

Doar eu am fost acolo,
Să-ţi simt durerea-n stele,
Şi ştiu că nicio apă
Putea-va să o spele…

Doar eu am fost acolo
Atunci când nimănui
Nu-i mai păsa de tine –
Căci toţi erau sătui…

Doar eu ştiu toate astea
Căci eu sunt cel trimis
Să-ţi fiu pavăză-n lume
Aşa cum am promis.

M-am coborât din ceruri,
Zburând din negrul Hău…
Nu sunt un prinţ de curte…
Sunt eu… îngerul tău!

07.06.2002

ÎNGER PĂZITOR (I)

Sunt îngerul tău păzitor…
venit de undeva, din depărtări,
născut din haos și-ntuneric,
și din abisul celor patru zări.

Sunt îngerul tău păzitor…
am fost… azi nu mai sunt…
căci pentru-amorul tău, nebuno,
m-am coborât… OM, pe pământ!

Am renunțat la steaua mea…
la infinit și spații goale…
am renunțat la nemurire,
doar de dragul gurii tale.

Am renăscut din Haos –
din bezna fără de sfârșit –
ca împreună să trăim
un vis frumos, nemărginit;

un vis frumos ca o poveste
(o poveste dulce de amor)
între un băiat și-o fată:
TU și… îngerul tău păzitor!!!

06.06.2002

BALADA UNUI CREIER MIC (II)

Oameni mari, cum vă spuneam,
Pe faleză mă plimbam
Când, deodată, mă opresc
Ochii ca să mi-i clătesc;
Și îmi iau din raft o carte
Și mă dau mai într-o parte
Printre buchile de-o șchioapă
Să descopăr lumea toată;
Și vă dau un sfat, așa,
Ca de pe la vârsta mea:
De vreți copii ca să mai fiți
Puneţi mâna şi… CITIȚI!

BALADA UNUI CREIER MIC (I)

Tu, om mare, tre’ să știi
Că-n viață este bine
Să-ți faci timp a mai citi
Câte-o carte, azi, și mâine;
E lucru mare, vreau să-ți zic,
Să te-ntreci mereu pe tine…
Căci, deși sunt eu pitic,
Să învăț nu mi-e rușine!

AȘTEPTARE

Așteptându-te să vii
am legănat marea în valuri line,
și-am adunat toți norii de pe cer
și i-am întrebat de tine…

Dar nici unul nu mi te știa…
și-am chemat munții…
și-am trimis ape…
să te caute, să te găsească,
să mi te-aducă-aproape…

Așteptându-te să vii,
am cules stelele și luna:
să ți le dăruiesc, și să-ți fur
o gură… numai una…

Așteptându-te să vii,
am oprit pământu-n loc…
și-am așteptat…
și n-ai venit… deloc!