TREZEȘTE-ȚI, DACE, ZIMBRII

Trezește-ți, dace, zimbrii, și-asmute-i la război,
Să reclădim, iar, fala unui neam măreț, de bravi,
Sărmana-ți brazdă plânge,-mbâcsită de noroi,
Tăvălită, azi, în beznă, de conducători mârșavi.

Nici codrul frate nu e, nici mării nu-i mai pasă,
De veacuri ne rodește câmpia un rod stricat,
Suntem ca slugi străine, în propria-ne casă,
Căci împotriva noastră tot noi ne-am răsculat.

Trezește-ți, dace, lupii, și-asmute-ți-i la luptă,
Din marele Zamolxe ăst neam s-a coborât,
Căci azi, când vulturi din trupu-i i se-nfruptă,
Nu știm respect de tată, de mumă nici atât.

Și spatele-am întors credinței noastre sfinte,
Ca s-adulăm, netrebnic, pe yahwe cel evreu,
Și am săpat adânc, în conștiința-ne, morminte,
Când trebuia să înviem, când ne era mai greu.

Trezește-ți, dace, sfinții, și-azvârle-i din altar,
Să-ți afle inimi dârze, iară,-ntre tinerii daoi,
Și toți vlăstarii vajnici ce-or dovedi c-au har,
Prefă-i astăzi în zimbrii, și-asmute-i la război.

29.12.2021

NEBUNA PASIUNE

În iad de aș ajunge,
Iar tu în Rai de-ai fi,
O viață după tine
La fel eu aș tânji

Cum tânjește Luna
Când Soarele e sus,
La singura lor șansă:
O clipă, la apus.

Să îți aud iar glasul
Șoptindu-mi toate cele,
Eu – în genunea lumii,
Iar tu, tronând în stele.

Și cu privirea-ți blândă
Ocheade să-mi arunci,
Să-ncalc cu nepăsare
A unșpea-ntre porunci:

„Oprit ți-e ție, demon,
Să te îndrăgostești
De chipul ei angelic,
De ochii ei cerești”.

Din iad de aș purcede,
Din Rai tu de-ai veni,
Muritori în lume
Noi doi ne-am întâlni.

Și de-ai să scrii în ceruri
„Mi-e dor de tine, iar”,
Voi știi că sacrificiul
Meu, nu e în zadar.

Apoi să-mi cer iertare
Că iadu’ l-am sfăr’mat,
Când drumul către tine
Cu porți l-a ferecat.

Și-aș prăvăli cu sete
Raiul, pe Pământ,
Ca din abis, în ochii-ți,
Să mă ridic un sfânt.

Și-n iad de aș rămâne,
Iar tu în Rai de-ai fi,
Cu-aceeași pasiune,
Nebună, te-aș iubi.

03.08.2020

POVESTE CA-N POVEȘTI

A fost odată, ca-n povești,
Și, zău, că nu este minciună:
El n-avea straie-mpărătești,
Nici ea, în păr, sclipiri de Lună.

El nu luptase c-un balaur,
Și niciun zmeu nu a înfrânt,
Nici ea țesea în fir de aur,
În turnul ei, vré un veșmânt.

El n-avea cal care mănâncă
Jăratec, ca să zboare-n zări,
Nici ea castel săpat în stâncă,
Tronând vreo șapte mări și țări.

El n-a furat nici merele vrăjite,
Nici blana de pe urs i-a dat,
Voia doar buzele-i roșite,
Când pradă gurii sale s-a lăsat.

Căci ea era atâta de frumoasă,
Încât și Soarele gelos era
Că Noaptea-i poposea în casă,
Și-n păru-i stele-i împletea.

Când dimineața, iarba fină
Cu roua dulce-o dezmierda,
Lui – icoană fără vină
Ea-n pragul casei îi părea.

Mierlele cântau, sublim, în zare,
Din treburi sfinții s-au oprit,
Sub pomii care-au dat în floare
Pe veci ei sufletele și-au unit.

De-atunci au tot trăit o viață
Cum numa-n basme definești.
Și, cum spuneam și în prefață,
A fost iubire… ca-n povești!

20.04.2020

ROMANȚĂ PENTRU EA

Dă-mi Luna din privirea-ți blândă
Și raze ce-ți răsar în prag de zi,
Dă-mi lighioanele-ți ce stau la pândă
Râvnitoare-n a mă nemuri.

Dă-mi calmul mărilor învolburate
Și zbuciumarea florilor de tei,
Dă-mi și mireasma pernelor pătate
Și cea mai prohibită-ntre idei.

Dă-mi nasturii ce îți încheie bluza
În nopțile făr’ de sfârșit din rai,
Dă-mi vânătaia ce îți scaldă buza
Când pradă gurii mele o lăsai.

Dă-mi zâmbetu-ți lasciv de Monalisă
Și gândurile-ți cele mai fierbinți,
Dă-mi și trăirea de pe urmă, interzisă,
Când zorii ne prindeau cuminți.

Dă-mi tot ce ai mai scump pe lume,
Dă-mi până chiar și umbra ta,
Iar când te voi striga șoptit pe nume
Voi ști că ești acolo, undeva.

07.03.2023