TREZEȘTE-ȚI, DACE, ZIMBRII

Trezește-ți, dace, zimbrii, și-asmute-i la război,
Să reclădim, iar, fala unui neam măreț, de bravi,
Sărmana-ți brazdă plânge,-mbâcsită de noroi,
Tăvălită, azi, în beznă, de conducători mârșavi.

Nici codrul frate nu e, nici mării nu-i mai pasă,
De veacuri ne rodește câmpia un rod stricat,
Suntem ca slugi străine, în propria-ne casă,
Căci împotriva noastră tot noi ne-am răsculat.

Trezește-ți, dace, lupii, și-asmute-ți-i la luptă,
Din marele Zamolxe ăst neam s-a coborât,
Căci azi, când vulturi din trupu-i i se-nfruptă,
Nu știm respect de tată, de mumă nici atât.

Și spatele-am întors credinței noastre sfinte,
Ca s-adulăm, netrebnic, pe yahwe cel evreu,
Și am săpat adânc, în conștiința-ne, morminte,
Când trebuia să înviem, când ne era mai greu.

Trezește-ți, dace, sfinții, și-azvârle-i din altar,
Să-ți afle inimi dârze, iară,-ntre tinerii daoi,
Și toți vlăstarii vajnici ce-or dovedi c-au har,
Prefă-i astăzi în zimbrii, și-asmute-i la război.

29.12.2021