Povestea-ncepe de demult,
Într-un decor mai desuet,
Când vara-abia se priponise,
Iar eu aflasem pe Musette.
Cuprins de pathos și tumult,
Vrăjit de zâmbetu-i cochet,
Natura-ntreagă mă-nrobise,
La pieptul cald al lui Musette.
Și-n toată-această tevatură
N-a prevestit niciun profet
Că inima-mi va da în boală:
Mă-ndrăgostisem de Musette.
Iar pictori ce ne cunoscură
Țesut-au, parcă,-n chevalet,
Viața,-n plina-i vânzoleală,
Când iubeam doar pe Musette.
Și-n crunta iarnă ce-a venit,
De anii vieții-mbătrânit,
La pieptul ei stând cuibărit,
Sărutând-o tandru pe pomet,
Îi voi șopti, mereu, fără regret:
Nespus iubitu-te-am, Musette!
30.08.2015
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.