ROMANȚĂ DE VARĂ (Măcar privim același cer)

Să mă privești târziu în noapte,
Să mă-nvelești chiar și atunci
Când vise se prefac în șoapte,
Iar șoaptele devin porunci…

Să dai un sens tăcerii mele,
Și-n ochii mei să te avânți,
Și între două ploi de stele
Cu tine vreau să mă-nveșmânți.

Să mă topești, de dor, copilă,
Și să-mi adormi, târziu, în gând,
Și, ca-ntr-o veșnică idilă,
Să te trezești, în zori, râzând.

Și să m-aștepți cu nerăbdare
Când lungul drum îl rătăcesc,
Și-n sufletu-mi, c-o sărutare,
Să gravezi zeiescul te iubesc!

Și de suspini când dorurile mele
Ca rugi se ‘nalță prin eter,
Atunci când ne uităm la ele,
Măcar privim același cer…

06.08.2015

UNDE ERAI CÂND TE IUBEAM

Mă uit la tine-acum, şi-mi amintesc
Cât de plăcut era, cândva, să te privesc,
Și cât de mult mi-erai, mereu,
Femeie – universul meu….
Ieri cădeam pradă stării de visare
Când te priveam, în prag, seducătoare,
Dar azi vin îngeri să se-adape
Cu lacrimi împietrite-n pleoape.

Acum, de ce ai mai venit?
Ce colț de lume-ai năruit,
Ce universuri colorate-ai asfințit,
Și câte suflete sărmane-ai mistuit?
Nu ți-a ajuns că, ieri, când ai plecat,
Sufletu-n otravă mi-ai lăsat,
Și-adânc, în amintire, mi-ai sculptat
Sărutu-ți, ce ma-nveninat?

Ca vulturii-nsetați de Prometeu,
Trufașă, te-ai întors după trofeu…
Vrei tu să fii cea care-l duce
În vârf de Gólgota, pe cruce?
Spui, azi, că mă iubeşti? Târziu!
Unde erai, când eu puteam să-ți fiu,
În vremi apuse, de-altădat’,
Și cavaler, și mândru cruciat?

Deși, cândva, eu îți eram,
Unde erai când te iubeam?!…

01.08.2015