ROMANȚĂ PENTRU NOI

S-a anunţat de ieri că-i primăvară,
Dar, zău, că nu am înțeles de ce…
Eu nu prea am văzut-o să apară
Nici pe la geam, și nici pe la tévé.

Am cumpărat, cândva, o bucățică,
Prin vremea când umblam la târg,
Acolo-s mulți ce vor să se dezică
De-amorul ce abia le-a dat în pârg.

Și, chiar așa – închipuie-ți o viață
Fără de flori, sau miei, sau ciocârlii,
Fără mirosul teilor, de dimineață,
Sau Eu fără de Tine – într-o zi.

Și-nchipuie-ți cum ar fi primăvara
Fără de zumzet, nori, sau trandafiri,
Fără un tril suav, de greieri, seara,
Sau cu o lume văduvită de iubiri…

Și dacă aș putea, cumva, să-ți țes,
Ca fluturele,-o haină de mătase,
La pieptu-ți eu mi-aș pripăși ades
Iubirea – de privirile câinoase.

Apoi, captivă-n dulcea-mi sărutare,
Am să te țin, copilă, să nu-mi pleci,
Și-ntortochind cărările-ți pe mare,
Tu să rămâi a mea – pe veci.

27.02.2015

photo by Andreea Serpegean™

CRÂMPEIE DE SFÂRŞIT

E vremea să mă ofilesc, iubito –
Prea mult am strălucit printre ciulini…
Să nu îmi verşi vreo lacrimă arzândă,
Şi nici în urma mea să nu suspini.

E vremea să-mi petrec destinul –
Îmbătrânit, acum, de grele drumeţii…
Să nu implori nici zeii să mă-ntoarne,
Când eu, în iarna ta, mă voi topi.

E vremea să mă ofilesc, iubito –
Mi-ai smuls, din tine, orice rădăcini…
Te blestem azi să îmi îngropi parfumul
În câmpul tău, băltind a mărăcini.

08.11.2014