NEBUNA PASIUNE

În iad de aș ajunge,
Iar tu în Rai de-ai fi,
O viață după tine
La fel eu aș tânji

Cum tânjește Luna
Când Soarele e sus,
La singura lor șansă:
O clipă, la apus.

Să îți aud iar glasul
Șoptindu-mi toate cele,
Eu – în genunea lumii,
Iar tu, tronând în stele.

Și cu privirea-ți blândă
Ocheade să-mi arunci,
Să-ncalc cu nepăsare
A unșpea-ntre porunci:

„Oprit ți-e ție, demon,
Să te îndrăgostești
De chipul ei angelic,
De ochii ei cerești”.

Din iad de aș purcede,
Din Rai tu de-ai veni,
Muritori în lume
Noi doi ne-am întâlni.

Și de-ai să scrii în ceruri
„Mi-e dor de tine, iar”,
Voi știi că sacrificiul
Meu, nu e în zadar.

Apoi să-mi cer iertare
Că iadu’ l-am sfăr’mat,
Când drumul către tine
Cu porți l-a ferecat.

Și-aș prăvăli cu sete
Raiul, pe Pământ,
Ca din abis, în ochii-ți,
Să mă ridic un sfânt.

Și-n iad de aș rămâne,
Iar tu în Rai de-ai fi,
Cu-aceeași pasiune,
Nebună, te-aș iubi.

03.08.2020