Vedeam, monșer, deunăzi,
Privind humerusul pe spate,
Cum, cu-ndârjire, mon ami,
Se-adună hoardele stricate
De popi, în neagra lor sutană,
Să târguiască suflete, perfid…
Se vând, ei înșiși, la satană,
Fiind, voit, părtași la genocid.
Să le combat, dar, indolența,
Cu citate sfinte din Martin*?
Mă tem că n-or ști diferența
Între ”le cretien” și ”le cretin”.
*Martin Le Franc (1410-1461) – cleric și poet francez
12.10.2020
Miros, cumva, a neputință,
La pândă demonii s-au pus,
Te strigă toată-a mea ființă,
Iar gândul meu la tine-i dus.
Miros, cumva, a nedreptate,
Ești nicăieri, și-n orice loc,
Apar, dispar, întortocheate,
Vise-n care te invoc…
Și-ncet, încet, mirosul brut
Îmi clocoteste doru-n vine…
Și cu zi ce trece, mai acut,
Miros a dor nebun de tine.
08.10.2020
(Simonă= personaj feminin fictiv, cu proprietăți dumnezeiești de gorgonice)
Am cunoscut, odată, o Simonă,
Ce se credea o dumnezeie…
Era, în fapt, altă Gorgonă,
Purtând o mască de Femeie!
Pe scena vieții, nedeplânsă,
Meschin – ea rolul și-l juca…
Dar prea mult am iubit-o, însă,
De n-am văzut ce mască-avea.
Și-am cunoscut o dumnezeie,
Mascată, gingaș, în Simonă…
Odată, ea-mi părea Femeie,
Azi, e doar o palidă Gorgonă.
27.03.2016
Sincer, nu știu ce-am să fac
Când îmi va veni de hac…
Dar mai bine-i fac pe plac,
Că și Moartea-i tot un drac!
Și nu mă duc eu printre stele,
Că e doamne-doamne-n ele,
Nu mai bine stăm – de vrei –
Pe Pământ, cu… dracii mei?!
07.01.2016
Eu știu că mă iubești de-o viață,
Și azi, și mâine, tot așa,
Cu fiecare dimineață
Ce ți-o aștern în calea ta.
Eu știu că mă iubești cu-ardoare,
Cu trupul și ființa ta,
Cu fiecare răsărit de Soare
Ce se ivește-n calea mea.
Eu știu că mă iubești, Femeie!
Și am să scriu în cinstea ta
Toate-aceste dulci crâmpeie,
Și azi, și mâine, tot așa…
05.10.2015
Mai am un gând ca să îți spun –
Când noaptea lin se lasă,
Și stele pe cer se-adun’ –
Că-mi pasă…
Mai am o vorbă să-ți vorbesc –
În zori, când dorul mă apasă –
Vreau să urlu, când șoptesc,
Că-mi pasă…
Știind că de-ochii tăi zeiești
Mi-e-un dor ca de acasă,
Nicicând, copilă, te-ndoiești
Că-mi pasă!
30.08.2015
E vremea să mă ofilesc, iubito –
Prea mult am strălucit printre ciulini…
Să nu îmi verşi vreo lacrimă arzândă,
Şi nici în urma mea să nu suspini.
E vremea să-mi petrec destinul –
Îmbătrânit, acum, de grele drumeţii…
Să nu implori nici zeii să mă-ntoarne,
Când eu, în iarna ta, mă voi topi.
E vremea să mă ofilesc, iubito –
Mi-ai smuls, din tine, orice rădăcini…
Te blestem azi să îmi îngropi parfumul
În câmpul tău, băltind a mărăcini.
08.11.2014
Mă tot întreb cam cum ar fi această minte
S-o pierdem printre gesturi atâta de fireşti,
Şi-abia într-un târziu, prin tandre necuvinte,
Cu ochii tăi căprui să-mi spui cât mă iubeşti,
În timp ce eu adorm sub cerul tău de stele,
Sub mângaierea ta gingaşă, ca de flori de tei,
Să îmi presari speranţe, şi vise, printre ele,
Iubirea noastră-i facă geloşi chiar şi pe zei.
Aş vrea, apoi, să-mi dai, o viaţă, de pe buze
Să-ţi sorb cu patimă nectarul dulce-amărui,
Şi-atunci când zeii toţi or vrea să mă recuze
Tu să mă-nchizi în ochii tăi, cei mari, căprui.
23.08.2014
WordPress for Android
Cândva, lumea credea în plopi şi în destine,
Schiţând, din vise iluzorii, perenele doctrine;
Şi lustruindu-şi calea pe-un trainic fundament,
Ieri, avea să se clădească regnul… sapient!
Din păcate,-azi lumea nu mai crede-n plopi,
Iar în locul lor sădim, în suflete, doar gropi,
Şi când viaţa ne trânteşte în nas câte o poartă,
Fatidic ne-aruncăm să dăm vina… pe Soartă!
13.08.2014
WordPress for Android
Pe plaja blondă,-ntr-un amurg,
Vreau ploi de stele să îţi curg,
În depărtări îţi ducă întristarea,
Când tu valsezi, suav, cu marea.
Şi-n timp ce Luna ne veghează –
Păstrând Iubirea veşnic trează –
Atunci când noaptea e la apogeu,
Tu să te culci… la pieptul meu.
19.07.2014
foto by Cristina Maria Firoiu®
WordPress for Android
Când de dorul meu afla,
Murgul, măré, mă lua,
Coama-n vânt şi-o flutura,
Şi ca gândul mă purta
Peste mări, peste câmpii,
Peste nopţi şi zori de zi,
Peste râuri, printre flori,
Printre stele, peste nori,
Printre zumzete de-albine,
Să fiu, iarăşi, lângă tine,
Peste munţi şi peste văi,
Să mă scald în ochii tăi…
18.07.2014
foto by Lia Sârbu®
WordPress for Android
Aşa de dor îmi e de gările de altădată,
Când un băiat – timid – aştepta o fată,
De peste mări şi ţări să vie-ncununată,
Şi să rescrie basmul cu A fost odată!
Aşa de dor îmi e de ploile de-odinioară,
Când dansam desculţi prin miez de vară,
Şi ne iubeam din zorii zilei până-n seară,
Pândind, îmbrăţişaţi, alţi zori ca să apară.
Şi-aşa de dor îmi e de zâmbetu-ţi sublim,
Şi pe-aceeaşi plajă, nebuni, să ne iubim…
Dar tu ai pus în tren doar propriile nevoi,
Ducând departe gara, şi vara dintre noi.
20.06.2014
WordPress for Android
(Celei care iubeşte marea)
Chiar de nu îţi sunt aproape
Să-ţi sărut a’ tale pleoape,
Să te strâng la pieptul meu
Cum aş vrea s-o fac mereu,
Ţi-am scris în stele o urare
Chiar ‘nainte de culcare:
În noaptea asta, draga mea,
Voi trimite-n calea ta,
Voi trimite sute-sute,
Din partea mea să te sărute,
Îngerii, şi să îţi spună:
Noapte Bună!
08.06.2014
În visul meu, iubito, deși sunt încă treaz,
Mi-ai încrustat durerea în suflet și pe chip,
Și mi-ai pictat tristețea în lacrimi pe obraz,
Așa cum marea croșetează valuri în nisip.
Și cu fiecare stea, se stinge înc-un Soare,
Iar cu fiecare noapte, mai moare înc-o zi,
Dar rolul tău – aceeași sublimă nepăsare,
Căci în piesa ta se joacă aceleași fantezii.
Și dacă pașii-ți soarta abia îi mai îndrumă
Din când în când pe strada sufletului meu,
Odată cu cortina, nefast iubirea se consumă,
Adio, dară, zeie, de azi sunt propriu-mi zeu!
29.03.2014
Mă-mbrățișezi, suav, cu dorul tău de ducă,
Și mai degrabă-mi pleci, decât să-mi vii…
Nu știu nici pasul tău mirean pe unde-apucă,
Învelit în floare dulce de migdal și-n poezii.
Cadoul meu, de pleci – compasul și busola,
Căci eu de-acum de sorți mă voi lăsa ghidat,
Și-n timp ce pașii-ți poartă, în van, aureola,
De tine,-n numele iubirii, azi m-am lepădat.
Și-n jurul meu demónii, uniți, se-mpotrivesc
Să-mi vând chiar zeilor bucata mea de univers,
Mi-e ciudă, doar, că-n loc să lupt să te iubesc,
Ca un laș, în urma ta, eu îți mai scriu un vers!
19.03.2014
Eu sunt… Tu eşti… El este…
Şi cum trei deja-i prea mult
Am hotărât să-ţi las drept zestre
Pe-acest tembel incult.
Eu sunt… Tu eşti… El este…
Cândva, noi doi am fost… Dar el?!…
Părea ciuperca proastă
Din iarna unei biete lapone Enigel…
Tu eşti… El este… Eu am fost…
Sictir, că azi îmi e mai bine…
Dar el, trezindu-se în prag, cu tine,
A rămas, de-uimire… prost!
02.10.2013
Şi când nepoţii-n braţă or să mă cuprindă
Doar ca s-audă iar povestea cu A fost odat‘,
Să nu te miri, minune, şi nici să te surprindă
Dacă le-oi spune c-am iubit o fată de-mpărat!
Şi-atât timp cât în lume mările or fi albastre
Am să-ngenunchez, umil, ‘nainte-ţi, ca la zei,
Şi pierdut în ochii tăi – lucind ca două astre,
Voi cere doar atât: vrei să fii mama copiilor mei?
11.09.2013
E privirea ta
ce-mi face inima să bată
E zâmbetul tău
şi nu va pieri vreodată
E sufletul tău
ce-aduce numai fericire
E-n inima ta
o poveste dulce de iubire.
Eşti tu
pentru care eu trăiesc,
Eşti TU…
şi e de-ajuns, căci te iubesc!
12.09.2013
Încă mai zbor peste vremuri apuse, ca şi când
Aş vrea să te desprind din poemele tribale
Atât de reci ţi-s paşii ce-mi stăruie în gând
Asemeni străjii cruciate a ruinelor medievale.
Şi ‘geaba te caut printre nori, în visele mele,
Sau în dorinţe ce-mi curg nebune prin vene…
Demult, prea-iubito, te-am exilat dintre stele
Pe tărâmuri învechite cu zmei şi cosânzene.
Dar mă trezesc în simfonia plină de suspine,
Mai însetat ca oricând de noapte şi vise…
Şi-n cântecul albastru şi mut al Lunii pline
Regăsesc poemele nebunilor de tine – scrise…
07.09.2013
În părul tău suav chiar zeii au pictat,
Întregul blond al verilor fierbinţi,
Pe când nurii tăi de marmă se topeau
În braţele-mi pline de patimi şi dorinţi.
Dar azi e Toamna cea care-a venit
La frumuseţea ta, umilă să se-nchine,
Pe când în jurul tău, cu frunze arămii,
Copacii-ncep, de dor, feeric, să suspine.
25.08.2013
Printre salcii, tăcut, privesc de pe mal,
Cum plutești, rănită, în derivă,-n aval,
Lasă-mă să-ţi vindec eu aripa frântă
Terfelită, prin veacuri, de dor şi de spini,
Iar în cale,
În loc de-osanale,
Tandru, să-ți presar petale
De roze-nsângerate, și nuferi, și crini…
18.08.2013
Aş vrea s-alerg în noapte
Prin ploaie şi furtună,
Să-ţi fiu şi pavăză şi scut
Atunci când mândra Lună
Îngenunchează, falnici,
Luceferi, Zei, şi Sori!
Şi-apoi, tăcut, în zările albastre
De dorul tău să mă topesc, în zori…
18.08.2013
– răspuns la IUBIRE, TEATRU IEFTIN –
În doi, pe scena vieţii, am urcat cândva,
Ea – o primadonă, eu – un simplu-actor,
Ghidată, fără scrupul, de-un acel ceva,
Iar eu mânat de-un spirit de luptă eufor.
Dar Teatrul, din păcate, l-a jucat doar EA!
Folosind, mârşav, decorul sieşi paravan,
Uitând, nefast, că într-o zi cortina va cădea
Şi-ntreaga-i mascaradă va fi fost în van.
Căci a uzat, netrebnic, de rolu-i – o perdea,
Un scurt şi tragic vodevil, de sine inventat –
Şi-oricât îmi e mâhnirea de-amară şi de grea
Şi rolul, şi amoru-i, demult le-am fost iertat!
27.05.2013
photo by Andreea.Petrea™
Cândva la sânul tău necopt
Eu gândul mi l-am cuibărit;
La schimb, o mare de iubire
Pe loc, atunci, mi-ai răsărit.
Cândva-mi ştiai cuvântul
Şi vers, şi inimă, şi tot…
Iar dorului nebun de tine
Doar tu-i aveai un antidot.
Cândva-i Trecut, demult apus…
De dor, cuvântul mi-e nebun…
Secată-n sânu-ţi e iubirea…
Mi-e gândul veşted în surghiun.
photo by Andreea.Petrea™
22.06.2013
Trăim, prea-iubite Poete,
Printre nori, ca şi zeii-n Asgard,
Dar nimic nu-i mai plin de regrete
Ca damnatul suflet de Bard.
Murim, căci iubim poezia,
Şi ne hrănim cu nectarul ei sfânt,
Dar nicicând vom primi amnistia
De-a fi înţeleşi prin cuvânt.
Şi cu toate acestea, Poete,
Deşi trăim şi murim aleator
Totuşi nimic nu poate să-ndrepte
Adâncile răni ce ne dor.
18.06.2013
Şi nu vei ştii niciodată
cum te iubesc cu toată fiinţa mea…
ci cu fiecare bătaie a inimii…
cu fiecare tremur a plămânilor…
cu fiecare stăruinţă din priviri…
cu fiecare mângâiere a buzelor…
cu fiecare atingere a mâinilor…
cu fiecare căldură a braţelor…
Cu toţii folosim Cuvântul
ca formă intrinsecă de exprimare,
dar adevărata Iubire e-n sine tăcută…
şi m-a-nvăţat s-o trăiesc fără de cuvinte…
31.03.2012
Frumoasă-i dimineaţa
Atunci când te trezeşti,
Când se ridică ceaţa
Şi tandru îmi zâmbeşti.
Când mă săruţi alene
Cu-un aer clandestin
Şi oacheş printre gene,
Mi-arunci: mai stai puţin!
Şi-n zorii blândei dimineţi
Suav şi dulce îmi zâmbeşti,
Şi-n focu-ţi roşu din pomeţi
Citesc atunci cât mă iubeşti!
29.01.2007
M-am trezit c-un dor nebun
Şi tare-aş vrea ca să te sun
Dar nu ştiu de te-ai trezit…
Aşa că mai bine-ţi trimit
Un poem de dimineaţă
Ca să-ţi meargă bine-n viaţă,
Cu un vers eu îndrăznesc
În zori de zi să te trezesc
Şi-n timp ce îţi ridic alene
Vălul nopţii de pe gene
Să-ţi amintesc în ziua care vine
Ce dor nebun fi-va-mi de tine!
11.12.2006
Albul
şi Negrul
se fugăreau…
şi, din când în când –
destul de des –
se mai şi prindeau…
Un joc, ba sinistru,
ba hazliu…
Apoi, reinversau poziţiile,
şi jocul reîncepea…
Punctul…
vine mult mai târziu,
abia după…
Viaţă.
10.04.2001
Mai întâi de toate, apare Ea, femeia,
Şi, analizând-o, ne vine-atunci ideea
Că-i mai bine, ca-n basme, dintr-o droaie,
S-alegem o prinţesă, şi nu o… gheonoaie.
Şi, picându-le, tacit, în mreje, ne şi îndrăgostim,
C-aşa facem noi lucrurile-n viaţă, fără să gândim;
Dar concluzionăm cu toţii că dragostea e oarbă
Abia mult mai târziu, după ce am luat-o-n barbă.
01.03.2013
Lumina caldă a Soarelui polar din zori
Sângerează prin norii palidei dimineţi…
O adiere blândă spală banchiza amorţită
Iar omătul rece răsare doi ghiocei semeţi.
O briză venită din nord, şopteşte amar,
Fulguind prin stepele-ngheţate, o baladă:
E povestea de iubire ce zeii-o-ngăduiră
Între crăiasa de ghiaţă şi-un înger de zăpadă.
Iubirea lor firavă, deşi e-atât de încărcată
Cu vise de iarnă născute-n nopţile polare,
În devastatoarea furtună, golgotică se luptă,
Asemeni unui fulg, discret şi demn să zboare.
25.02.2013
Când destinul te trage înapoi,
Și viața te târăște prin noroi,
Sunt oameni care nu te vând
Pe-un amărât de pumn de-arginți…
Ci-ți sunt mereu aproape, chiar
Și-atunci când nu mai ești Cezar,
Centurioni, povara scutului purtând,
Prietenii – cei mai de seamă dintre Sfinți!
12.09.2012
Noapte bună
Dragă nebună
Ce scrii poezie –
Superbă fantezie
Ce-o işti deseori,
La cafeaua din zori,
Avându-i ajutori,
Pe-aceiaşi actori!
17.02.2013
Frumoasă e tristețea
Văzută prin penelul tău,
Frumoasă-i și durerea
Când tu îi ești călău…
De-mi vei picta și mie
Tristețea în culori,
Promit că îți voi scrie
Din lacrimi dulci de flori!
23.11.2012
Când Soarele apune,
Nebune, valurile mării
Ne-adună iarăși doi…
Și Luna se revarsă
Pe umerii tăi goi…
Când Soarele răsare,
Tu – împărăteasă,
Alături, mut, un zeu…
Tu pe jumătate,
gol de tot sunt eu…
03.08.2012
Cum aș putea să merg să-mi iau
Ceva ce-aș crede că-i al meu?
Cine-mi dă dreptul să mă dau
În lumea muritorilor – un zeu?!
Și zeu de-aș fi, am să mă-nchin
La porțile Trecutului defunct…
Căci omenirea, într-un gest meschin,
S-a hotărât să pună… PUNCT!
09.09.2012
Atunci când mă privești
Să îți aduci aminte
C-am învățat să te iubesc
Chiar fără de cuvinte…
Și-n zorii pierdutei dimineți
Când Lună și stele apun,
Din tăcerea mea profundă
Să înțelegi ce vreau să spun…
22.07.2012
În zori, iubita mea, nicicând,
Să verși vreo lacrimă de dor,
Ci să-ți imaginezi că, plutind,
Pe-un Pegas către tine zbor.
Și, decât vreo lacrimă vărsată,
Prefer un vers tânguitor…
De-mi vei spune că ți-s lumea toată,
Eu am să-ți spun că… te ador!
30.06.2012
Aceiași jalnici menestrei…
Aceiași trubaduri, cu ochii triști…
Aceeași scenă, neschimbată,
Cu-aceiași doi protagoniști…
Și nici îmi pasă de-universul
Va pieri în noapte, la apus;
Mi-e sfântă, fără de regret,
Ziua-n care ”DA” ți-am spus!
04.08.2012
În jumătăți de umbre se creionează astăzi omenirea,
De ochii lumii, reci, ne-ascundem, în păcat, privirea,
Mascând ușor, dar grav, o urmă de rouă pe sub gene,
Izvorâtă din adâncul plin de calm al fericirilor perene.
Dar mereu vom știi că lupta se duce doar în noi –
Nici curcubeul nu răsare mai înainte de-a fi ploi –
Și chiar de-un ochi zâmbește, iar celălalt suspină,
E important să știm ce parte s-o scoatem la lumină.
13.10.2012
Mă-nclin acum în fața ta –
Stăpână-a Toamnei ruginii –
Sunt eu, Răpciune, renegatul,
Cutreierând pe-aleile târzii,
Și-așternându-ți, dar, în cale,
Ofrandă – frunze purpurii –
Aceleași ce se scuturară
În nopțile din noi… pustii.
11.09.2012
În jur, doar Marea ne mai cântă…
În lume, Timpu’-și țese singur versul…
Pe când în noaptea asta sfântă
Suntem NOI DOI și… Universul!
16.08.2012
Tu, Odin,
stăpân al nopților inferne,
rătăcind apocaliptic pe mările eterne…
Ea, Frigg,
zeița țărmilor lumești,
suspină-n gându-ți: ”Odin, unde ești?!…”
03.08.2012
Privind pe fereastră bătrâne metereze
Văd păsările trecutului ce vin să se așeze
Printre ruinele-nvrăjbite de-atâtea bacanale,
Sătule peste poate de-aceleași umbre goale,
Adulmecând doar teamă cu simțurile lor fade…
În timpul ăsta, ne-ncetat, cuget pe palisade
Privind în largul zării la marea cea albastră:
Să fie, dară, viața, un banal uitat pe fereastră?!…
19.09.2012
Am chemat vântul,
şi vântul a venit.
Am strigat munţii,
şi munţii m-au auzit.
I-am cântat mării,
şi marea s-a legănat.
Am ţipat la cer,
şi cerul s-a cutremurat.
Am scuturat norii,
şi ploaia a venit.
I-am zâmbit Soarelui,
şi Soarele-a roşit.
L-am doborât pe-Atlas,
şi Pământul s-a oprit.
Ţi-am cerut o gură,
Şi tu… m-ai părăsit.
18.02.2012
Am cerut un vifor,
şi vântul mi l-a dat.
Am cerut un val,
şi marea mi l-a dat.
Am cerut o stâncă,
şi muntele mi-a dat-o.
Am cerut o rază,
şi Soarele mi-a dat-o.
Am cerut o noapte,
şi cerul a facut-o zio.
Ţi-am cerut Iubirea,
şi tu mi-ai spus… „Adio!”
12.09.2000
Cu ochi de satiră
Văd lumea în doi…
Privesc prin oglindă
Cum viața vă poartă
Haotic, destinul –
Un pas înainte, altu’-napoi…
04.08.2012
Peretele să-l sparg, cândva, am îndrăznit,
Şi n-am găsit alt mod mai bun, mai cuvenit,
Decât să-ţi desenez în suflet curcubeie,
Să pun albastrul mării în ochii tăi să steie…
Deci, lasă-mă, femeie, la ţărmul tău divin
Nisipului tău blond, cu patos, să mă închin;
E cruntă depărtarea, şi greu îmi e în larg…
Ajută-mă, în doi, peretele să-l sparg!
15.08.2012
Că mă adori, să știi, nu e de-ajuns
Cât timp în mare te-ai ascuns,
Și te-nvelești, val după val,
Iar eu îngheț, tăcut, la mal,
Și îți pictez, pe jos, nisipul fin,
Zefiru-n plete-ți – un suspin,
Și-azurul zării – în priviri…
De t-‘ei privi, să nu te miri,
Ce țărm superb ți-am încrustat,
Ce albatroși mirifici ți-am brodat…
Dar eu știu MIE ce greu mi-ar fi
Dacă m-ai pierde într-o zi…
06.03.2012
Dacă viața-ar fi un fulg de nea
Iubirea nici nu ar mai exista…
N-ar fi nori, și vânt, și soare…
N-ar fi ploi, nisip… nici mare…
N-ar fi stele căzătoare…
Și nici paseri migratoare…
N-ar fi EU, nici TU, nici NOI…
Și Universul nu s-ar mai împărți la doi…
Dar toate acestea ne aparțin
Pentru simplul fapt… că ne IUBIM!
08.07.2012
Pe ritmuri de petale
Pianul își deplânge
Ca-ntr-un grand-finale
Sorțile nătânge…
Pe portativul vieții
Își picură în doze
Notele dimineții
Pe-acordurile-unei roze.
20.10.2012
Pe scena sumbră-a vieții universul proiectează
Umbre de oameni într-o lume sinistră, bizară…
Și-n liniștea nopții, doar Luna mai veghează
Printre lumini de lampadare, și fum de țigară!
17.08.2012
De-ți pare rău, sau de te-apasă,
Că putea-vei să mă tulburi,
Înseamnă, cu-adevărat, că-ți pasă,
Și nu poți, decât, să mă bucuri!
Iar de crezi că singur pot crea
O-ntreagă-mpărăție…
Oh, nu! Te-nșeli, iubita mea…
Fericirea mea o datorez doar… ȚIE!
08.07.2012
Atunci când, în iubire,
Cu brațele deschise,
Aștepți acea sclipire
A viselor promise,
Și realizezi că zeii
De tine s-au dezis,
Ca-n basmele cu zmeii
Ei uită ce-au promis,
Suspin o lacrimă umilă
Pe cerul greu, înnourat,
Și mă-ntreb, dragă copilă,
De mai vii… Sau m-ai uitat?!…
12.08.2012
Îmi pare rău, iubito,
Dar eu ți-am fost mereu…
Nu ți-am cerut decât atât:
Să fii TU farul meu!
Și ți-am cerut doar țărmul
Să mă întorc din larg…
Pe plaja ta cea blondă,
În doi, peretele să-l sparg…
Din partea ta un gest
Eu încă mai aștept
Galera-mi către tine
De-ndată să o-ndrept
Și încă mai visez
Din partea ta o rază,
Fie-ți farul tău cel care
Spre tine, calea-mi luminează!
22.07.2012
Și vină, menestrel,
Lăuta ți-o trezești,
Și dorurile mele toate
Peste mări să le pornești,
Peste mări, peste oceane,
Peste ape cristaline,
Mândra mea cu ochi de stele
S-afle gând bun despre mine!
03.08.2012
Degeaba-mi ceri să mai rămân,
Când inima mi-a încetat a bate…
Din negura durerii, înapoi,
Nu pot… n-am forța a răzbate…
În visul meu eu te-am primit,
Și-acolo vreau ca să rămâi!
Și de va fi ca eu să fi murit,
Povestea lui, TU vreau s-o spui!
12.08.2012
Când lumea-n jur, pe tril
De păsări, se destramă,
Privirea-ţi blândă, de copil,
Mi-alungă orice teamă.
Şi-atunci când ceru’-n zare
Devine plumb… şi cade greu…
E zâmbetu’-ţi acela care
Înseninează tot în jurul meu!
02.04.2012
Timpul
joacă alba-neagra
cu Viaţa:
Uite Clipa!…
A trecut…
Uite mâine!…
Ba e ieri…
Te-ai născut!…
Ba nu – eşti lut…
Vă rog, cine mai urmează?!…
Viaţa asta… a pierdut!
12.09.2001
Invata sa te bucuri de viata
Eu nu vreau putere, ci doar arta si pasiune (Anais Nin)
o călătorie prin sentimentele mele
Just another WordPress.com site
Notes on everything and nothing at all.
Lumina e Lumina indiferent de cat obscur se aprinde-n existenta
Blog generalist cu amprentă personală
modă-gânduri-idei -cărți
Vom vorbi despre acele lucruri subtile,acele lucruri pe care doriţi să le exteriorizaţi dar pe care de foarte multe ori le inchidem in suflet din diverse motive. E timpul să renunţăm la tacere...Ce spuneţi? Sunteţi pregătiţi pentru asta?
Dragoste, Ura, Furie, Orgoliu... Asta e povestea noastra, a tuturor.
... by Alexandru Chiselev
POWERED BY PASSION
Cenaclul ROMANTICII (Migdale Marius) 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.