ROMANȚĂ DE VARĂ (Trăiește-mă, iubito)

Trăiește-mă, iubito, doar prin tine,
Trăiește-mă prin aerul ce îl respiri,
Să-ți curg prin gânduri și prin vine,
Să-ți fiu eu ultima-ntre amintiri…

Să-ți scriu, suav, în piele,-o poezie,
Despre credință, dragoste, și noi…
Să-ți fiu și vers și rimă,-n veșnicie,
Să mă trăiești și-n viețile de-apoi.

Să mă iubești în primăvară
Când mugurii abia mi-au dat,
Iar verdele de-odinioară
În fluturi mi s-a preschimbat.

Iubește-mă cu pathos, vara,
Când cerul mi-este bleu-senin,
Să simt în mine revărsarea
Zâmbetului tău divin.

Iubește-mă în plină toamnă,
Când toate frunzele-mi pălesc,
Să las posterității, Doamnă,
Testamentu-mi: Te iubesc!

Să mă iubești, Minune,-n iarnă,
Când, alb de vreme, ning usor,
Și rouă ochii-ți de-or să cearnă,
Eu am să-ți spun că… te ador!

Trăiește-mă, iubito, doar prin tine,
Cum n-ai trăit pe nimeni, vreodat’,
Mă lasă, dar, să-ți curg prin vine,
În torente,-amorul meu neîntinat.

Să-ți fiu, în lumea asta, geamăn,
Când la pieptul meu te cuibărești,
Să mă trăiești, iubito, fără seamăn,
Cum doar pe tine însăți te trăiești!

19.08.2017

DE DORUL TĂU

Așa puțin a mai rămas
Că strigă îngerii-ntr-un glas,
Eu număr ceasul după ceas,
Așa puțin a mai rămas…

Și număr orele de foc
Ce țin pământul tot pe loc,
Toți zeii,-n taină, îi convoc,
Și număr orele de foc…

Și privesc pe geam mereu
Cum ploaia cade tot mai greu,
Dar nu-i decât un vechi clișeu,
Și privesc pe geam mereu,

Și-ți caut urma ta pe jos
Când calci cu pasul tău duios,
Fac reverențe lungi – evlavios,
Și-ți caut urma ta pe jos…

Și cum curg orele de foc
Toți zeii,-n taină, îi convoc,
Să numere un ultim ceas:
C-atâta, doar, a mai rămas.

28.07.2017