CRÂMPEIE DE SCENĂ


– răspuns la IUBIRE, TEATRU IEFTIN

În doi, pe scena vieţii, am urcat cândva,
Ea – o primadonă, eu – un simplu-actor,
Ghidată, fără scrupul, de-un acel ceva,
Iar eu mânat de-un spirit de luptă eufor.

Dar Teatrul, din păcate, l-a jucat doar EA!
Folosind, mârşav, decorul sieşi paravan,
Uitând, nefast, că într-o zi cortina va cădea
Şi-ntreaga-i mascaradă va fi fost în van.

Căci a uzat, netrebnic, de rolu-i – o perdea,
Un scurt şi tragic vodevil, de sine inventat –
Şi-oricât îmi e mâhnirea de-amară şi de grea
Şi rolul, şi amoru-i, demult le-am fost iertat!

27.05.2013
photo by Andreea.Petrea™
CRAMPEIE DE SCENA

CRÂMPEIE DE GÂND


Cândva la sânul tău necopt
Eu gândul mi l-am cuibărit;
La schimb, o mare de iubire
Pe loc, atunci, mi-ai răsărit.

Cândva-mi ştiai cuvântul
Şi vers, şi inimă, şi tot…
Iar dorului nebun de tine
Doar tu-i aveai un antidot.

Cândva-i Trecut, demult apus…
De dor, cuvântul mi-e nebun…
Secată-n sânu-ţi e iubirea…
Mi-e gândul veşted în surghiun.

photo by Andreea.Petrea™
22.06.2013

CRAMPEIE DE GAND - ANDREEA PETREA

CRÂMPEIE DE STIH


Trăim, prea-iubite Poete,
Printre nori, ca şi zeii-n Asgard,
Dar nimic nu-i mai plin de regrete
Ca damnatul suflet de Bard.

Murim, căci iubim poezia,
Şi ne hrănim cu nectarul ei sfânt,
Dar nicicând vom primi amnistia
De-a fi înţeleşi prin cuvânt.

Şi cu toate acestea, Poete,
Deşi trăim şi murim aleator
Totuşi nimic nu poate să-ndrepte
Adâncile răni ce ne dor.

18.06.2013