UN SOARE, UN PĂMÂNT, ȘI O FEMEIE

Te port în gând cum vântul poartă
Acea mireasmă dulce a florilor de tei,
Și-am să te rog, Minune, de mă iartă
Că te asemăn azi c-o Zeie-ntre femei.

Ești blânda desfătare a zorilor târzii,
Când greierii țes triluri în surdină,
Iar tu cu gingășie la pieptul tău mă ții,
Și-ntreaga mea suflare ți se-nchină.

Și clocotind de dor îmi curgi prin vene,
Asemeni unui fluviu de patimi te-ntețești,
Sedimentând în mine visele-ți perene,
Tânjind să fiu eu delta în care te sfârșești.

Și-atâta de adânc în suflet te-am sculptat
Încât natura geme de-această frenezie,
Apoi, nebun de tine, cu drag m-am apucat
Să-ți încrustez în piele, suav, o poezie.

Eu cred în trei minuni pe-această lume:
Un Soare, un Pământ, și o Femeie…
Pământul să ne țină, Soarele ne-ndrume,
Și mai sus de toate, TU-n viața mea o Zeie!

26.09.2016

Publicat de pe WordPress

BALADA REALITĂȚII

Mâncam fructe nespălate,
Pe stradă, din curți furate,
Apa rece-o beam cu palma
Când la pompă dădeam valma,
Brifcor, Tec, sau Tropicana,
Le turnam pe gât ca Sana,
Și-n marchiză dam năvală
Bând laptele nefiert, din oală.

Eu cum dracu’ n-am murit
La „halu’-„n care m-am hrănit?!

N-aveam E-coli sau Trichinela,
Nici nu știam ce-i Salmonela…
Tetanos?! Nu era-n prospect!
Spălam rana, circumspect,
Doar cu sfânta apă chioară,
Și-ápoi, ca să nu mă doară,
Încropeam, ad-hoc, pomadă
Chiar din praful de pe stradă.

Eu cum dracu’ n-am murit
La „halu’-„n care am trăit?!

N-aveam psiholog la școală,
Ca să spun ce chelfăneală
Sfântu’-indicator dădea…
Vai și-amar de palma mea!
Și n-aveam telefon direct
Cu vreun O-eN-Ge abject,
Să-mi pârăsc vré un părinte
Când nu eram eu cel cuminte!

Eu cum dracu’ n-am murit
De la palma ce-am primit?!

Dar ce copil n-a luat cafteală
Pentru nota de la școală?!
Și cum de eu nu am crăpat
Când mămuca m-a certat?!
Și cu ce-am fost mai prejos
Decât generația „pe dos”?!
N-am avut de-atâtea parte,
Însă-am învățat o Carte!

Și cum dracu’ de nu’s prost?!
Cândva, Copil și eu am fost!

23.09.2016
Photo: Marius Mig

Publicat de pe WordPress

MUZA

Tu Muză-ai fost, și vei rămâne,
Pentru un biet poet de mahala,
Ce toată viața va să-ngâne
De dor, poeme-n urma ta…

Dar prea departe dusă ești
Poetul pasul ți-l petreacă,
Din ce în ce te-asemuiești
Amantelor ce vin și pleacă.

Însă nu-i bai, ca tine-s toate,
Și ca tine multe or mai fii,
Dar să nu uiți, dacă se poate,
Că și Poeții pot muri…

23.09.2016

Publicat de pe WordPress

ȘI DACĂ…

Și dacă-n zorii dimineților rebele
Ți-aș scrie-un vers suav pe piele
Ce-ar clătina din temelii castele,
Ți-ai iscăli sărutul pe buzele mele?

Și dacă-n miezul zilelor cu Soare
Eu ți-aș picta-ntr-un țărm de mare
Patimi și dorinți mistuitoare,
Își vor găsi, la pieptu-ți, alinare?!

Și dacă-n nopțile lucind de stele
Te-aș ține prinsă-n visurile mele,
Și te-aș sculpta adânc în piele,
Mi-ai zâmbi în diminețile rebele?!

18.09.2016

Publicat de pe WordPress