UMBRA UNEI GINTE

Pe-o pajiște-mbâcsită, o turmă de miei
Hăituiește fără scrupul pe Alfa dintre lei,
Dar cin’ să intervină-acuma eroic între ei,
Când au apus imperii, și decăzut-au zei?

Un stol păgân de berze își face cuib în stradă,
Divinitatea, astăzi, ne-mproașcă cu bravadă,
Ne înfloresc, iar, viermii cu pathos prin livadă,
Cât de vii mai suntem, n-avem nicio dovadă.

Zamolxe se preumblă, prin nori, îngândurat:
Când vatra nu mai șade ticsită-n miez de sat,
Doar porcii își mai scaldă râtul în păcat…
Pe-o Ginte de renume, doar praf s-a așezat.

05.03.2023