ROMANȚĂ PENTRU EA


Dă-mi Luna din privirea-ți blândă
Și raze ce-ți răsar în prag de zi,
Dă-mi lighioanele-ți ce stau la pândă
Râvnitoare-n a mă nemuri.

Dă-mi calmul mărilor învolburate
Și zbuciumarea florilor de tei,
Dă-mi și mireasma pernelor pătate
Și cea mai prohibită-ntre idei.

Dă-mi nasturii ce îți încheie bluza
În nopțile făr’ de sfârșit din rai,
Dă-mi vânătaia ce îți scaldă buza
Când pradă gurii mele o lăsai.

Dă-mi zâmbetu-ți lasciv de Monalisă
Și gândurile-ți cele mai fierbinți,
Dă-mi și trăirea de pe urmă, interzisă,
Când zorii ne prindeau cuminți.

Dă-mi tot ce ai mai scump pe lume,
Dă-mi până chiar și umbra ta,
Iar când te voi striga șoptit pe nume
Voi ști că ești acolo, undeva.

07.03.2023

Lasă un comentariu