ROMANŢĂ NETERMINATĂ

(amicului GGC)

Cândva i-a spus că o iubeşte…
Iar ea, atunci, a lăcrimat,
Şi-n umăru-i, ca-ntr-o poveste,
Albastre gânduri şi-a culcat.

Şi-au stat aşa o veşnicie –
Atât lor clipa le-a părut –
Şi gândurile-au prins făclie
Privind la noul început.

Şi-i spunea, cu vorbe-alese,
Despre plopi şi despre tei,
Dar ea încă-şi rămăsese
Captivă temerilor ei…

Unduind prin plete-i vântul,
Atât de tandru îi şoptea…
Ea-i răstălmăcea cuvântul,
Şi-apoi, suavă, îi zâmbea.

Şi o purta prin toate cele
Câte-n cer şi-n Lună sunt,
Ea – îi răspundea cu stele
Căzătoare pe pământ.

Şi i-a spus, iar, c-o iubeşte…
Şi-atunci în ochi ea l-a privit,
Şi tot crezând că el glumeşte
I-a şoptit: „Eşti a-me-ţit!

Eu n-am o inimă de dat…
Nu vreau alt suflet s-o conducă,
Şi nici pe tine ancorat,
Frumos-nebun, de o nălucă!”

Demult, i-a spus că o iubeşte,
Iar ochii ei au lăcrimat…
Şi-n iarna grea, mult prea-departe,
Din sufletu-i ea a plecat…

Trecut-au anii – nefiresc,
Şi dor, şi lacrimi, se adună,
Ea vrea să-şi urle: „te iubesc”,
Nici el nu are cui să spună…

Şi astăzi îşi mai dau de veste,
Din când în când, la o şuetă;
Ea ştie cât de dragă-i este,
Amar, el înc-o mai regretă…

03.10.2014

WordPress for Android

ROMANŢĂ DE TOAMNĂ (Azi a căzut întâia brumă)

Azi a căzut, iubita mea, întâia brumă,
Şi-a-mpodobit, atemporal, copacii goi,
Cu-aceeaşi aroganţă Timpul îşi asumă
Toamna ce se-aşterne, astăzi, între noi.

Şi-ţi caut printre zumzete – cuvântul,
Şi-mi pare irealul palpabil de adevărat,
Şi-a îngheţat, de-atâta alb, pământul,
Până şi lacrimile-n iarbă-au îngheţat.

O floare-şi etalează, dintr-o glastră,
Tronând imperial, un iz multicolor,
Însă priveşte-n agonie, pe fereastră,
La suratele-i de-afară – care mor.

Dintr-o casă veche, gătită-n promoroacă,
Din recele decor – de-un gri bacovian,
Pe-aleea-n care azi castanii se dezbracă,
Răsună, doar, acorduri triste, de pian.

Dar oare ţie îţi mai pasă, azi, pe brumă,
Că eu am îngheţat de dor să ne vorbim?!
Sau te bucuri, doar, că Timpul îşi asumă
O Toamnă-n care-ar trebui să ne iubim?!

04.11.2014

WordPress for Android

ROMANȚĂ DE TOAMNĂ (A plâns azi ceru’-ntâia oară)

A plâns azi ceru’-ntâia oară,
Şi-o zi întreagă-a lăcrimat
Cu picuri reci, ce te-nfioară,
În Toamna-n care ai plecat.

E-un plâns amar şi-nveninat,
Tunând a gemete de fiară,
Pe-un deal natura a-ngheţat,
Şi iarba a-nceput să doară.

Castanii-au început să moară,
Sub streşini via s-a uscat,
Din zorii zilei până-n seară
Un cer tot plânge ne-ncetat…

Din Toamna-n care ai plecat
Un dor cumplit mă împresoară,
Şi-n sufletu-mi, îndurerat,
S-au cuibărit ciulinii, iară.

Văd trandafiri lăsaţi să piară
La umbra teilor ce şi-au plecat
Coroana-n vântul care zbiară
În toate patru zări, de-odat’.

Un cocostârc abia s-a ancorat
De-un stol de berze care zboară;
În calea vântului turbat
Sunt doar o frunză solitară…

Cu lacrimi reci, ce te-nfioară,
Ploaia-n geamuri mi-a pictat
Povestea-n care,-odinioară,
Noi doi destinul ne-am legat.

Şi-n Toamna-n care m-ai uitat,
Amintirile-au început să doară;
Iar azi, de dorul ce l-a măcinat,
Ceru’-a plâns întâiaşi oară…

28.10.2014

WordPress for Android