ROGVAIV

Penelul tău mă-mbracă în umbre reci şi moi,
Iar cu focul din priviri de gânduri mă despoi,
Schiţează-mă prin parcuri cu-alei fără sfârşit,
Şi culcă-mă, apoi, în lanuri de maci, în asfinţit.

Penelul tău dansează pe-o nuanţă străvezie,
Cum valsează marea-n zori pe plaja mea pustie,
Mi te apropie-n culori, cu zâmbetu-ţi cochet,
Sedus ca Samson de Dálila, m-aşterne-n şevalet.

Şi-apoi tu cântă-mi, iară, Romanţa Lunii, în pastel,
Să-mi potolească-azi jarul din sufletu-mi rebel…
Şi-aşa cum notele se-ngână, suav, pe portativ,
Pictează-mi, cu candoare, tristeţea-n ROGVAIV.

28.06.2014
photo by Lia Sârbu®

WordPress for Android

MERITUL PIONIERESC

(caragialism de buzunar)

Cândva era o vreme când în Şcoala românească
Se făcea ce Intelectualii numeau cu fală Carte;
Dar astăzi, din păcate, revine moda chiriţească,
Iar noul nostru Pedagog cu Goe banca îşi împarte.

Dar, ca orişicare om cu carte (care se respectă)
Din ţărişoara asta sfântă – de-acum a nimănui,
Îmi arog senin tupeul, şi dreptul ce-mi reflectă,
De a scuipa – scârbit – veninul în ochii orişicui

Va îndrăzni să îmi impună prostia drept virtute…
Şi-atunci, ca fiara, mi-oi ridica-mpotriva lui peniţa,
Iar versurile-mi crunte ca pe Cerberi voi asmute…
Eu am crescut cu Eminescu, nu voi a ştii cine-i Chiriţa!

Dar astăzi tu, neo-Guliţă, prin natura ta abjectă,
Nu ai habar de datini sau graiul strămoşesc…
Pe când, mai ieri, exclus fiind din lumea ta infectă,
Cu mândrie port şi astăzi Meritul Pionieresc!

22.06.2014

WordPress for Android

CRÂMPEIE DE POVESTE

Aşa de dor îmi e de gările de altădată,
Când un băiat – timid – aştepta o fată,
De peste mări şi ţări să vie-ncununată,
Şi să rescrie basmul cu A fost odată!

Aşa de dor îmi e de ploile de-odinioară,
Când dansam desculţi prin miez de vară,
Şi ne iubeam din zorii zilei până-n seară,
Pândind, îmbrăţişaţi, alţi zori ca să apară.

Şi-aşa de dor îmi e de zâmbetu-ţi sublim,
Şi pe-aceeaşi plajă, nebuni, să ne iubim…
Dar tu ai pus în tren doar propriile nevoi,
Ducând departe gara, şi vara dintre noi.

20.06.2014

WordPress for Android

ROMANŢĂ DE TOAMNĂ (E Toamnă de o veşnicie)

E Toamnă – parcă de o veşnicie…
O floare îmi zâmbeşte, la margine de drum…
Pe cerul neputinţei norii vor să scrie
Crâmpeie de iubire, cu litere de scrum.

Plopii-ncărunţiţi au început să-şi cearnă,
De-atâta Toamnă – parcă de o veşnicie,
Ramuri despletite, ca vântul să le-aştearnă,
Într-un covor de lacrimi, frunza arămie.

Ploaia fredonează în geam o simfonie,
Cu jale,-n depărtări, buciumul răsună,
Mi-e Toamnă – parcă de o veşnicie…
Iar notele mă dor prin fiecare strună.

Povestea de iubire trăită-n ţărm de mare,
Azi, cu litere de scrum, ploaia o va scrie…
Şi-n timp ce tu, copilă, te pierzi în depărtare,
Vântul unduieşte, pe-alei, o simfonie.

La margine de drum, suav, zâmbeşte-o floare…
Dar încă-i Toamnă între noi – de-o veşnicie…

19.06.2014
foto by Andreea Petrea®

WordPress for Android

ROMANŢĂ DE VARĂ (Uscaţi, murit-au macii)

Uscaţi pe câmpuri, au murit,
Încet-încet, toţi macii…
Şi-n urma lor mi-au înflorit
În suflet, doar gândacii…

Mi-e dor de roşul lor aprins,
Dintr-un amurg de vară,
De dragostea ce m-a cuprins
De tine,-ntâia oară…

Mi-e dor de păsări ce zburau
Pe cerul verde-azuriu,
De ochii tăi – ce îmi zâmbeau,
Prin păru-ţi castaniu.

Mi-e dor de-un Soare ce dansa
În jurul rău, Minune,
Când Luna-n nori se ascundea,
Făr’ a mai apune…

O noapte-ntreagă ne-am iubit,
Uitând de toate cele…
Dar brusc, în zori, mi-ai risipit
Iubirea printre stele…

Am să te-aştept încă o noapte,
Şi înc-o zi am să-ţi rămân,
De-mi dai voie, printre şoapte,
Versuri dulci să îţi îngân…

Dar de crezi că nu sunt vrednic
Să-ţi fiu eu un Cavaler,
Noaptea îmi voi lua drept sfetnic,
Şi ca macii am să pier…

12.06.2014

WordPress for Android

CRÂMPEIE NOCTURNE

(Celei care iubeşte marea)

Chiar de nu îţi sunt aproape
Să-ţi sărut a’ tale pleoape,
Să te strâng la pieptul meu
Cum aş vrea s-o fac mereu,
Ţi-am scris în stele o urare
Chiar ‘nainte de culcare:

În noaptea asta, draga mea,
Voi trimite-n calea ta,
Voi trimite sute-sute,
Din partea mea să te sărute,
Îngerii, şi să îţi spună:
Noapte Bună!

08.06.2014

ROMANŢĂ DE VARĂ (Şedeam ca un damnat… )

Şedeam ca un damnat pe propriul meu scafald:
Nici Ziua – ziuă nu-mi era,
Nici Noaptea-n suflet îmi cădea,
Nici Luna-n gând mi se-arăta,
Nici Soare-n piept mă încălzea.

Dar atunci când am zărit
Chipul tău – la asfinţit,
Un Zefir m-a răscolit,
Sângele mi l-a-nteţit,
Flori în jur mi-a înflorit,
Şi copaci mi-a-nmugurit,
Păsări – tril mi-au ciripit,
Iar Pământul s-a oprit…

Şi-ntr-un amurg de catifea
Am să culeg din cer o Stea,
Şi-ngenunchind ‘naintea ta
Am să-ţi cer – umil – aşa:
Mă lasă, dar, Copilă, în ochii-ţi să mă scald!

06.06.2014

WordPress for Android