DUALITATE

Oricât de zâmbitoare ar fi Femeia, şi oricât de mieroasă i-ar fi vorba, în adâncul sufletului ei, şi-n străfundul conştiinţei sale, rămâne aceeaşi parşivă manipulatoare, demnă de tot dispreţul.

20.05.2014

WordPress for Android

NOTĂ CĂTRE SINE

Niciodată să nu subestimezi puterea Femeii de a subestima Bărbatul!

16.05.2015

WordPress for Android

ROMANŢĂ DE PRIMĂVARĂ (Atâta de frumoasă… )

Nu vreau a şti de ce ales-ai altă cale –
Măcar de-ai fi-nţeles vreodată cine sunt:
Cândva spuneau bătrânii că-s apă curgătoare,
M-asemuiau fecioare – rafalelor de vânt,

Copiii-mi desenau în stele inocenţa,
Şi ceru-mi picura în suflet flori de tei,
Fugeau, de zor, păunii, şi-ascundă opulenţa,
Iar cavalerii, încă, se mai luptau cu zmei.

Am dărâmat palate, şi am supus imperii,
Şi-am triumfat cæsaric sus pe firmament,
Dar, pentr-o clipită, sunt azi supus tăcerii,
Trăirile-mi haotic se-ngână-ntr-un torent.

Atâta de frumoasă… Şi-atâta de sublim
Ţi-mpodobeşte chipul un zâmbet serafim…
Privindu-te, mă-ntreb: ce eşti tu, Femeie?!
Un Înger fără aripi? Sau, poate, chiar o Zeie!

14.05.2014

WordPress for Android

ROMANŢĂ DE PRIMĂVARĂ (Cândva ţi-am cerut doar Iubirea)

Cândva ţi-am cerut doar Iubirea…
Şi mi-ai zâmbit înapoi c-un sărut…
Într-un târziu am aflat norocirea –
Că ofranda ţi-era cu-mprumut…

Cu stele ai vrut să te-asameni,
Şi laolaltă cu zei să domneşti,
Lăsându-m’aici, printre oameni,
Pângărit de-a lor vicii trupeşti.

Chiar cu vântul ai vrut să rămâi,
Şi pe aripi, în zbor, să te poarte,
Căci, în zori, visul tău cel dintâi
A fost să m-alungi prea-departe!

Şi-apoi ai cerut drept răsplată
Poveşti ce nu s-au mai scris…
Dar n-am să-nţeleg, vreodată,
De ce, brusc, de noi te-ai dezis.

Cândva ţi-am cerut doar Iubirea…
Şi-ai râs, şi-ai tăcut, şi-ai fugit…
Doar că azi ai rămas plăsmuirea
Din romanul meu vechi, prăfuit!

18.04.2014

WordPress for Android

ROMANŢĂ DE PRIMĂVARĂ (Spune-mi, ai văzut… )

Spune-mi, ai văzut vreodată ploaia
Dansând pe străzile pustii?
E-un vals sinistru, care toarnă
Venin amar, în sufletele gri.

Spune-mi, ai văzut vreodată roua
Topindu-se cât ai clipi?
E fiica ploii – o nestemată –
Născută pură-n zori de zi.

Spune-mi, ai văzut vreodat’ Femeia
Râvnind la alte bogăţii?
Comoara ei – un suflet care,
Pe timp de ploaie,-o poate cuibări.

Spune-mi, i-ai văzut vreodată ochii
Lăcrimând în nopţile târzii?
E urletul tăcut, şi greu, de fiară,
Când i-ai ucis speranţa de-a iubi.

Şi dacă n-ai să înţelegi vreodată
Că Ea e roua-n zori de zi,
Întoarnă-te, şi cată ploaia,
Valsând în sufletele gri!

04.05.2014

WordPress for Android

RESEMNARE

Îţi zac alături, ca-ntr-o închisoare…
Mai scriu, din când în când, pe ziduri câte-un vers –
Că mi-ai călcat până şi visul în picioare,
Şi chiar şi zorii zilei mi i-ai şters.

Priveşte-mă acum în ochi cu nepăsarea
Acelor temniţi negre – cu pereţii reci,
Şi în genunchi să îmi cerşeşti iertarea
Când vei dori din mine, într-un târziu, să pleci.

Dar te provoc să ne jucăm cu Soarta,
Cu Timpul, şi cu Noi – de-adevărat’ –
Şi să vedem cine se-ntoarnă, ca în Sparta,
După război, pe-un suflet de metal culcat.

Hai să-ngropăm, prea-adorato, şi Destinul,
Oricum, îţi cer prea mult să mă cunoşti…
Ce-mi simţi pe buze-i clocotind veninul
Ce-ai reuşit, mai ieri, în suflet să-mi împroşti.

Şi de nu îţi voi răspunde, măcar să înţelegi
De ce, minunea mea, de tine m-am dezis:
Drumul nostru-n viaţă, ce astăzi îl dezlegi,
Cu un sărut în suflet, cândva, eu ţi l-am scris.

16.04.2014

WordPress for Android