CUGETAREA UNUI DAC

– MANIFEST LIBERAL –

Eu sunt un om mai simplu, așa, ca de la țară,
Averea-mi este bătătura în care mi-am aflat
Tihna,-ntr-un cerdac, în miez torid de vară,
Și falnicul stejar sub care mă voi a fi-ngropat.

Eu încă mai traiesc în legea vechilor cutume,
Ce-n limba lor de moarte, bunii ne-au lăsat.
Prin muncă bieții daci clăditu-și-au un nume,
Prin faptele-ți deșarte, o nație-ai destrămat.

Eu sunt un om mai simplu, așa, ca de la țară,
Cu vatra mea cea veche cladită-n miez de sat.
Mi-ai strămutat bătrânii, și datini, bunăoară,
Și-apoi, făcut-ai ca onoarea să pară un păcat.

Șiruite-n portofoliu-ți sunt școale de renume,
Doar patru clase pe mine popitul m-a-nvățat.
Ieri, cu sudoare, singur m-am ridicat în lume,
Cu nonșalanță demnitatea astăzi mi-ai pătat.

Sunt doar un simplu om… Așa, ca de la țară…
Și-n glia strămoșească voi mâni a mă-ngropa.
Dar până ce tributul Cerul va veni să-mi ceară,
Maiestuos ca și stejarul, ‘nainte-ți voi ședea.

21.01.2021