ROMANȚĂ DE PRIMĂVARĂ (Cândva, m-au transformat)

Cândva, m-au transformat ursele-ntr-un val,
Spre țărmul tău albastru etern și lin să curg,
Mi-a trebuit curajul de-a mă-mpietri la mal,
Ca-n zori să îți contemplu chipul–demiurg.

Apoi, am vrut în pală de vânt să mă prefac,
Pe-aleea-ți, cu noblețe, gingaș să unduiesc,
Mi-a trebuit o clipă, și-un zâmbet din iatac,
De tine,-n miezul nopții, să mă-ndrăgostesc.

Și a trecut o vară, o toamnă, şi-un Crăciun,
De când am convocat prin târguri oratorii –
Căci prin măiastre vorbe vrut-am să îţi spun
Că te iubesc cum, primăvara, iubeşte iarba norii.

Dar, într-un țărm de lume, uitat de zei și sori,
Din locul de-unde Luna periplul ne-a-nceput,
Ca să-mi preschimbi tu viața hulită de-ursitori,
Ți-a trebuit doar… marea, o noapte și-un sărut.

11.05.2015