CRÂMPEIE DE SCENĂ

– răspuns la IUBIRE, TEATRU IEFTIN –

În doi, pe scena vieţii, am urcat cândva,
Ea – o primadonă, eu – un simplu-actor,
Ghidată, fără scrupul, de-un acel ceva,
Iar eu mânat de-un spirit de luptă eufor.

Dar Teatrul, din păcate, l-a jucat doar EA!
Folosind, mârşav, decorul sieşi paravan,
Uitând, nefast, că într-o zi cortina va cădea
Şi-ntreaga-i mascaradă va fi fost în van.

Căci a uzat, netrebnic, de rolu-i – o perdea,
Un scurt şi tragic vodevil, de sine inventat –
Şi-oricât îmi e mâhnirea de-amară şi de grea
Şi rolul, şi amoru-i, demult le-am fost iertat!

27.05.2013
photo by Andreea.Petrea™