TE DUCI…

Te duci pe calea ce de-acum
Nicicând va fi la fel cu-a mea,
Căci apucat-ai pe-un alt drum
Decât credeam c-om apuca…

Te duci, și aș fi vrut să-ți spun,
Când tăcerea prinde, iară, glas,
Cât după tine-am fost nebun,
Și cât, încă, ți-am rămas…

Te duci, și-aș vrea să te opresc,
Căci parte-ai fost din viața mea,
Dar stau acum și mă gândesc:
Oare rost ar mai avea?!…

Și te privesc topindu-te în zare –
Arzând cum arde-un dor păgân…
Azi plâng Arhanghelii-n altare –
Te duci, și-n urma ta… rămân!

30.01.2014