ROMANȚĂ DE VARĂ (Măcar privim același cer)

Să mă privești târziu în noapte,
Să mă-nvelești chiar și atunci
Când vise se prefac în șoapte,
Iar șoaptele devin porunci…

Să dai un sens tăcerii mele,
Și-n ochii mei să te avânți,
Și între două ploi de stele
Cu tine vreau să mă-nveșmânți.

Să mă topești, de dor, copilă,
Și să-mi adormi, târziu, în gând,
Și, ca-ntr-o veșnică idilă,
Să te trezești, în zori, râzând.

Și să m-aștepți cu nerăbdare
Când lungul drum îl rătăcesc,
Și-n sufletu-mi, c-o sărutare,
Să gravezi zeiescul te iubesc!

Și de suspini când dorurile mele
Ca rugi se ‘nalță prin eter,
Atunci când ne uităm la ele,
Măcar privim același cer…

06.08.2015