CRÂMPEIE DE STIH


Trăim, prea-iubite Poete,
Printre nori, ca şi zeii-n Asgard,
Dar nimic nu-i mai plin de regrete
Ca damnatul suflet de Bard.

Murim, căci iubim poezia,
Şi ne hrănim cu nectarul ei sfânt,
Dar nicicând vom primi amnistia
De-a fi înţeleşi prin cuvânt.

Şi cu toate acestea, Poete,
Deşi trăim şi murim aleator
Totuşi nimic nu poate să-ndrepte
Adâncile răni ce ne dor.

18.06.2013

4 gânduri despre „CRÂMPEIE DE STIH

  1. florin spune:

    Frumos, Poete. 😀

    Apreciază

  2. Camelia spune:

    Poezind, nemuriţi iubirea de ea, de poezie, voi, cei de ea cu suflu tainic.

    Apreciază

Lasă un comentariu