La ţărmul ei cel trist şi gol,
Făcând în taină-un rotocol,
Urzind cu Luna un complot,
S-a ancorat, Străinul matelot.
Iar noaptea contura pe mal
Un sânge ce fierbea-n aval
Şi-i contopea-n nisipul fin
Cu marea, ca într-un festin.
Întreaga noapte până-n zori
Ea i-a brodat în suflet flori,
Iar când Soarele s-a ridicat
Străinu-n valuri s-a predat.
De-atunci Crăiasa-a consfinţit
Peregrinaje duse-n asfinţit
La ţărmul unde Luna sta
Cu un Străin, şi-i complota.
Şi dârză,-asemeni unui far,
Captivă-ntr-un tablou lunar
Zâmbind, c-un aer cabotin,
Visează, încă, la al ei Străin:
Să-i fie-n noapte zâna zării
Sculptată-n spuma alb’a mării
Iar în lumina zorilor – difuză,
Străinului să-i fie… Muză!
26.08.2013
Cenaclul ROMANTICII (Migdale Marius) 