ROMANȚĂ DE TOAMNĂ (E, iarăși, toamnă)

E, iarăşi, toamnă între noi,
Şi, iarăşi, vântul bate,
Şi cad şi frunze, cad şi ploi,
Şi lacrimi nezvântate.

Se duc, iar, stolurile-n zbor,
Spre-o altă primăvară,
Şi lasă-n urmă-le-un decor
Veşted – ce-nfioară.

De ce, azi, ochii-ţi reci şi goi
Schiţează sumbre riduri,
Şi-n inime, ca-ntr-un război,
Nefast, se ‘nalţă ziduri?!…

Te-ndeamnă rozele s’-abdici –
O, tu, regină-a nimănui –
Brăzdează toamna cicatrici
În ochii-ţi mari, căprui.

Cad, iarăşi, lacrime… şi ploi…
Iar vântul frunza-mbie…
Se-aşterne toamna între noi…
O toamnă… arămie.

28.09.2014

WordPress for Android