UNOR CRITICI DE UZURĂ (altei amice)

– caragialism de buzunar –

Tu, Jasmine, ce mă inspiri
Cu focul tandru din priviri
Celor care-acum te-acuză
Că-mi pozezi, dulce, în muză
Vreau atât să le transmit:
Să-și pună mintea la dospit
Și să gândească mai ‘nainte
De-a rosti, nedrept, cuvinte
Care dor, și nu-și au rostul,
Nici când și le-asumă prostul!

Dar cu prostul nu te pui:
C-are mintea pusă-n cui
Căci, dac-o avea la el
Și-ar fi funcționat nițel
N-ar fi comentat, netotul,
La ce-a scris cu drag poetul.
Deci, vouă, care ne-njurați
Și cu tupeu ne criticați,
Deși prostia nu-i o scuză,
Voi știți ce este aia Muză?!
Dar creieru’ l-aveți degeaba
Deci vă spun eu cum stă treaba:
În calmul nopții, cristalin,
MUZA mea este… Jasmine!

25.10.2012