CRITICĂ DE DÂRLOAGĂ (unei amice)

– caragialism de buzunar –

Draga mea, o lume-o știe:
Critichia-aceasta ce-o invoci
Vine,-n fapt, de la escroci
Ce habar n-au de poezie!

Cum le ceri tu să-nțeleagă
Poezia, rima, vers cu vers?!
Când creierul le e imers
Și merge-n loc ca o dârloagă.

Da’ lasă-i, soro, că ca ei
Cacofonesc până în zori
Și mi ți-i umplu de sudori
Când îi iau cu iambi, trohei.

Şi scrie tu în continuare
Nu te-opri ca să-i înveți
Pe-acești neica nătăfleți
Ce înseamnă școlarizare.

Că tot proști or să rămâie
Indiferent cum e-a ta rimă…
Doar lumea noastră se animă
Şi e mult, mult mai sublimă
Cât timp noi scriem poezie!

29.10.2012