CÂNTEC


În nopţile pustii,
În nopţile cu Lună plină,
Inima-mi suspină,
Aşteptând ca tu să vii…

Şi te arăţi în noapte –
o dulce dezmierdare,
topită-n zori, în zare –
Ca un potop de şoapte.

Din sufletul meu –
fluviu de melancolii,
vuind pe albele hârtii –
Izvorăsc doar… eu.

Mâine-n zori de zi
Vei fi a mea stăpână –
Cât om fi-mpreună
Şi ne vom iubi.

Iar la asfinţit
Vom pluti-n genune,
Să ştie astă lume
Cât ne-am fost iubit!

14.02.1999

Lasă un comentariu