UNOR BACALAUREANZI

Mă uit, cu întristare, la unii confraţi,
Cum sunt ei cu limba mai mereu certaţi,
Şi mi-e ciudă tare că n-am ce să fac
Mult mai mult de-atâta decât ca să tac…
Şi mă duc cu gândul la nenea Mitică
Şi zic: „Coane, care este, care va să zică,
Revino pentru-un secol, măcar atât să stai
Cu toţi ăşti emininche de pământ să dai!”
Cum care nea Mitică?! ‘Aide, măi, monşer,
Că sare nenea Iancu, în stilu-i pişicher,
Şi ne ia de guler… ne face ”de parale”…
Cum să n-auzi tu de-a lui „Carnavale”?!…
Şi-aşa m-apucă dracii când vă văd pe voi,
Ca nişte pristandai, cum scriţi din doi în doi,
Eu ştiu că, din păcate, articulând subiectul,
Tre’, culmea, mai întâi, să ştii tot alfabetul,
Şi-acele două fraze, în stilul vostru-abject,
Încercaţi, biete loaze, să le scrieţi mai corect!
Că, după ani la rândul, de-atâta criticat,
După ce cu vorba şi piatra-aţi aruncat,
Mă-ntrebaţi acuma – să fie vreo zi –
Ce găsesc interesant în faptul de-a citi…
Şi, pentru-a-nţelege, nu vă trimit departe,
Ci îmi doresc să puneţi mâna pe o carte,
Şi-o să vedeţi atunci ce lucru minunat
E-n toate-aceste gânduri ce-aicea s-au postat.
Şi mă bucură să văd din ce în ce mai mulţi
(aşa, să ştie lumea că suntem oameni culţi),
Etalându-şi, cu mândrie, talentul literar –
Nu ca bacalaureanzii, mimând la avatar –
Să vază-o lume-ntreagă: care va să zică,
Noi de la Râm ne tragem, nu din d’alde Mitică!

28.02.2013

MESAJE DE IUBIRE

Am căutat în adâncul sufletului meu… Iubire…
Dar n-am găsit decât nişte fărâme de trecut…
Crâmpeie de speranţă… frânturi de amintire…
Şi biata-mi inimă, sfărâmată în bucăţi de lut,

În mii de cioburi aiurea-mprăştiate, pe nedrept,
Zăcând pe caldarâmul scrobit, ades, de paşii-ţi grei,
În care-ţi desenam privirea, când mă rugam inept,
O clipă să-ţi dai şansa de-a te privi prin ochii mei.

Plecând mârşav, ai luat cu tine şi cel dintâi vitraliu –
Dovada sacră-a primăverii în care noi am înflorit –
Premeditându-ţi, crima, în cel mai scump detaliu,
Pe malul mării, unde-n noapte, noi ne-am fost iubit.

Şi-am să te rog mă iartă atunci când îţi ridici privirea
Şi-ţi vezi, în noapte, chipul pictat de mine-n stele…
Şi-ai să-nţelegi omagiul – dăltuit în bolţile-australe –
Când zorii risipi-vor tainicul mister: mesajul e Iubirea!

10.02.2013