NEPĂSARE

Astăzi mi-am certat Iubirea –
I-am zis că-n veci nu o mai vreau:
pe Ea, nici fluturi, nici privirea,
nici pasiunile ce mă ardeau…

De astăzi nici că îmi mai pasă
de norii ei poetici, purpurii,
de Sorii ce aveau să iasă
din largul mării străvezii…

Nu va să-mi pese de sărutul
furat, pe-ascuns, în zori de zi,
când încă mai simțeam tumultul
creionat de-apusuri timpurii…

Nu-mi va păsa de zâmbetul ciudat
ce-l afișa mereu când eram trist,
și nici de-alintul ce mi l-ar fi dat
să-l port în suflet ca pe-un ametist…

Căci ce-am putut atunci să fac –
renunțând pe veci la nemurire –
din om, neom să mă prefac,
doar pentru-o clipă de iubire…

Și inima, smulgând-o,-am s-o arunc
drept hrană ucigașilor lui Prometeu,
și-am să m-ascund în sufletu-mi, adânc,
să vezi și tu cum e să mori de dorul meu.

09.10.2012