SUFERINŢĂ

Sunt stinşi azi ochii tăi,
Şi rece-i astazi vocea ta,
Căci nu mai sunt – ca ieri –
Singura mare iubire a ta.

Şi zâmbetul tău azi nu e
Făcut doar pentru mine,
Şi trupul tău azi simte
Mângâieri de-a mele străine.

În umbra nopţii te zăresc
Cum pe altul tu alinţi…
Nu spun nimic, căci înţeleg
Misterul şoaptelor fierbinţi.

Şi mă întorc şi vreau să plec.
Şi parc-aş vrea tot să mai stau.
Un pas… M-opresc… Revin… Cuget:
Amor forţat nu pot să iau!

Şi àpoi plec. Şi-ncep să fug…
Din minte vreau să mi te scot.
Şi tot fugind, la cer mă rog,
Ca să te uit… Dar nici că pot.

Şi – Doamne – încă te iubesc…
Dar astăzi 2… e simplu „doi”…
Iar din povestea de-altădată
Singur EU a mai rămas din NOI…

15.08.2001