TOTUL ESTE TRIST…

Totu-i trist – e trist pe lume
Când n-ai cui două vorbe-ai spune,
Când nu e nimeni lângă tine
Te-ntrebe de ţi-e rău or de ţi-e bine;
Când singur, tăcut, trist şi supus,
Priveşti de pe malul mării al soarelui apus –
Metaforă dureroasă a iubirilor trădate,
Înşelate, pierdute, deplânse, şi iertate –
Când singur, în noapte, asculţi cântecul mării
Redat de o sirenă din repertoriul întristării,
Atunci să-ţi aminteşti că-n viaţă un lucru nu putem:
Să fugim de-al iubirii crunt şi nemilos blestem.

Când, singur, tăcut, trist şi supus,
De pe mal priveşti la steaua fără nume,
Îţi doreşti, asemeni ei, şi tu să fi apus…
Totu-i trist… prea trist în lume…

22.09.1998