A DRACULUI FEMEIE

Femeie, azi, te-am dat la dracu…
Am dat la dracu tot ce-nsemni…
Că nu mai vreau nici cu privirea
Şi nici cu vorba să mă-ndemni…

Nu mai vreau să-ţi simt alintul,
Nici sărutarea dulce şi mârşavă…
M-am săturat să-mi torni mereu
Din buze reci – pe gât, otravă.

Femeie, azi, te-am dat la dracu…
Şi-apoi, cuminte, m-am predat…
Decât în Raiul îngheţat din tine,
Mai bine-un Iad de foc, nealterat.

Prefer cu demoni să m-asamăn,
Şi să dau dracu nestatornici zei,
Căci n-am să mai închin în viaţă
Vreodat’-altar unei femei…

Şi nu e nimeni care să-nţeleagă,
Şi nicio minte pricepută nu-i,
În astă lume-n veci care să poată
A dezlega misterul femininului…

Şi-n uvertura Toamnei cenuşii
Cu lanţuri îmi voi fereca iatacu,
Nicicând, în noapte, să nu-mi vii…
Femeie, azi, tu să te duci la dracu!

25.09.2013