ROMANŢĂ DE TOAMNĂ (Pe-alei pustii)

Pe-alei pustii azi cruda Toamnă
Sădeşte-n urmă-i vânt turbat,
Dar sufletul, de-un veac, se pare,
Iubirii sfinte-i închinat.

Şi le-aşterne-n drum covoare
De frunze moarte, arămii,
Tristeţea,-n tălpile lor goale,
S-o poată-n foşnet a simţi.

Sub stele rozele-şi îngână
Ruga tristă şi fierbinte…
Pe când în jurul lor, copacii,
Plâng amar, fără cuvinte.

Doar Luna-n noapte îndrăzneşte
Din lacul lin a le zâmbi,
Când Soarele-i lipsit de vlagă
În zori, măcar, a-i încălzi.

Şi-mbrăţişaţi, pe-aceeaşi bancă,
În parcul rece încă stau…
Îi ninge-n suflet hâda Toamnă…
Dar EI… doi bani nu dau!

09.09.2013