Azi am cumpărat şi eu iubire
De la colţ… la secănd-hend,
Și-am dat lumii-ntregi de ştire
Deh, voiam să fiu în… trend.
N-am luat mult, câteva grame,
C-atât bugetul mi-a permis…
Că tre’ s-o vând, apoi, la dame
Parol că asta… nu mi-ai zis.
Și mă-asortez, aşa, în grabă,
Cu un zâmbet maidanez,
Să prind líberă vre ó tarabă
Dragostea să-mi etalez.
Dar când să plec, o ţigăncuşă,
Cu sâni copţi şi ochi domoli,
Mi se-aruncă-n braţe,-n uşă:
O băncuţă la… doi poli?!
Și-am lăsat dragostea-n prag,
O doream… ea mă dorea…
Și cu cât eu îi eram mai drag
Cu-atât mai draga ea-mi era.
Și ne-am iubit fără prinsoare
O noapte-ntreagă, ne-ncetat,
Ca-n zorii zilei următoare
Să-mi spună-adio… şi-a plecat!
Deci, s-o ia dracu de iubire,
Că doar cu vorbe ne-mbătăm!
La ce mai trebuie simţire,
Când tot ce este, cumpărăm?!
Iubirea nu se cumpara se daruieste.
ApreciazăApreciază
Tocmai asta voiam să punctez: că am ajuns să punem prea mult accent pe lucruri, și prea puțin pe oameni! 😦
ApreciazăApreciază
Direct. Bravo!
ApreciazăApreciază
Felicitari pentru poezie !
Asa este , vrem nu vrem, musai e sa recunoastem !
O seara frumoasa !
Aliosa.
ApreciazăApreciază
Uff…puţin a lipsit ca să fiu înger în 2 ianuarie, dimineaţa!
ApreciazăApreciază
Păi? Cum așa Erika?
ApreciazăApreciază
Am să povestesc pe blog…spre luare aminte celor care exagerează cu munca!
ApreciazăApreciază
Un punct de vedere interesant si amuzant pentru punctarea materialismului care mananca incet dar sigur.
ApreciazăApreciază
Mulțumesc, Allexyanna! Din păcate da, materialismul ne mănâncă încet, dar sigur, pe dinăuntru… Și cum e vorba vorbii: punem prea mare preț pe lucruri, și prea puțin accent pe sentimente…
ApreciazăApreciază