ROMANȚĂ DEFUNCTĂ

Dacă vreodată eu ți-aș fi lăsat
Din suflet, inima să-ți cadă,
Ar fi fost ca tot eu să o prind
Și gurii mele să-i cazi pradă.

De Dor cu-o mână te-aș fi luat,
Și de-un Alint, cu altă mână,
Ca dragostea ce ți-o purtam
Pe veci în suflet să-ți rămână.

Te-aș fi purtat pe aripi de iubire
Ca un Atlas pe umere pământul,
Te-aș fi iubit așa cum Toamna
Dansează frunzele cu vântul.

Dar azi m-arunc în hăul negru
În veci, Arhanghele, să nu te văd,
Și să nu-mi întinzi vré ó aripă…
Îți jur că fac în jurul tău prăpăd!

Și mort deja, în inima-ți de ghiață,
În cinstea-acestei crunte abdicări,
Tu să arunci cenușa amintirii mele
Rece cum te știu, în cele patru zări!

25.01.2014