ROMANȚĂ POST-DATATĂ

M-ai aruncat, iubito, iar, pe scena
Războaielor străvechi, osânditoare,
Sunt un Paris luptând pentru Elena,
Sau un Tristan, pe mări otrăvitoare.

Nu sunt un hoț de inimi ce-a plecat
Cu-o ultimă zvâcnire tremurândă,
Și nici abilul vânător ce-a încercat,
Ca-n basme,-n lanțuri să te prindă.

Dar cine este, oare, vinovatul?
Și-ai cui sunt Îngerii căzuți?
În cine zace, ne’ngropat, păcatul
Arhanghelilor ce vor fi vânduți?

Dă-mi doar acel motiv să te urăsc –
Atâta cât să mă determine-a pleca…
Și-mi râde, iar, în față, când vorbesc,
Să ai ce plânge,-apoi, în urma mea.

Și șterge-mi orice urmă de-adevăr,
Și fiecare dâră de-ncredere-ntrupată;
Am dreptul, astăzi, ca să mă dezbăr
De o iubire ancestrală – post-datată…

15.06.2015