CRÂMPEIE DE UMBRE

În jumătăți de umbre se creionează astăzi omenirea,
De ochii lumii, reci, ne-ascundem, în păcat, privirea,
Mascând ușor, dar grav, o urmă de rouă pe sub gene,
Izvorâtă din adâncul plin de calm al fericirilor perene.

Dar mereu vom știi că lupta se duce doar în noi –
Nici curcubeul nu răsare mai înainte de-a fi ploi –
Și chiar de-un ochi zâmbește, iar celălalt suspină,
E important să știm ce parte s-o scoatem la lumină.

13.10.2012