IMPUTARE


Ti-aduci aminte, tu, iubita mea,
De acel zid ce pus-ai intre noi?!…
Ti-a duci aminte ca nici marea
Nu m-a putut intoarce inapoi?!…

Nu-nteleg de ce tii tu mortis, acum,
Intre noi nascand din nou un hau?!
De ce sadesti doar spini pe drum,
Uitat-ai ca-s ingerul tau?!…

Si chiar de zbor de-asupra ta,
Sa te am, nicicand nu-mi va fi dat,
Caci tu mi-ai frant insasi aripa
Cu care eu te-am mangaiat.

Si-am sa te blestem ca sa zbori,
Si sa iubesti si tu far’ d’echivoc,
Planand asupra-mi, peste nori,
In timp ce si eu spatele ti-ntorc…

Durerea ce ma arde-am sa-ti imput,
Si-am sa-mi innec si visele in larg,
Si inc-un veac voi plange ca n-ai vrut
Sa ma ajuti, in doi, peretele sa-l sparg!

02.07.2012

Lasă un comentariu