ÎN NUMELE TRANDAFIRULUI

Mi-ai brodat pe buze un sărut de foc
Iar cu Luna, în suflet, lumină ai făcut,
Și stelele-au zâmbit, roind ca niște flori
Ce par, din privirea-ți, să se fi născut…

Și-un mirific trandafir, timid, a răsărit,
Pe-aleea preumblării noastre pe pământ,
Sortit, poate, de zeii ce-n taină l-au urzit
Trăirii noastre-arzânde să-i fie legământ.

Dar tu n-ai vrut iubirea în noi ca să răsară
Lăsând, în prag de iarnă, o roză fără spini
Să degere de dor, la fel cum bunăoară
Erau sortiți pieirii chiar cei dintâi creștini.

Te-ai năpustit ca uliul, cu-o sete criminală,
Mușcând din mine vise, și amintiri, de zor,
Și dezgolindu-mă de tine petală cu petală
M-ai abandonat la umbra rozei ca să mor…

––––––––––––––––––

Și-am să te iert, nebuno, chiar în virtutea-acestei flori,
Pretextând, în sine, că și-asasinii sunt oameni, uneori…

25.10.2012