REGRET


De-aș fi o frunză-n vânt
i-aș cere lumii
din zbor să mă oprească…
și, fără să mă cunoască,
cu drag, poate, unii
m-or așterne pe pământ.

De-aș fi o stea călătoare
i-aș cere-n zori
Soarelui să mă topească…
și, fără să mă grăbească,
într-un imens palat de nori
m-ar transforma-ntr-o floare.

De-aș fi Luceafărul etern
le-aș cere zeilor
din cer să mă coboare…
dar, fiindcă iubirea doare,
nu-n rândul oamenilor,
ci m-or azvârle în infern.

26.11.2012

Lasă un comentariu