REPROŞ

Nu mi-a ajuns să-mi pun încă o mască,
Nu mi-a ajuns nici ceea ce mi-ai dat,
Nici cerul nopţii ce-n lacrimi l-ai pictat…
Mi-era de-ajuns căldura sufletească.

Şi n-am cerut, ca alţii, munţi şi ape,
Nici Soarele şi Luna nu le-am cerut,
Şi dintre toate,-atunci când m-a durut,
Mi-era de-ajuns să-mi fii aproape.

Şi nici n-am vrut să-mi cânţi în strună,
Ci te voiam aproape când plângeam,
Şi-n schimb, atunci când sufeream,
Mi-era de-ajuns… o vorbă bună.

Şi m-a durut că m-ai iubit pe-ascuns,
Şi m-a durut că nu m-ai cunoscut…
Dar dintre toate astea, atâta aş fi vrut:
O mângâiere, şi… mi-ar fi fost de-ajuns!

16.02.2013