RUGA LUI HRISTOS


Hai Viaţă, pleacă fruntea, mai ai ceva de spus?
Plecăm la drum de seară, plecăm către apus.

În stânga am o rană, mă vezi de jos în sus,
Au apărut gândacii pe crucea lui Iisus.

Am obosit de toate, mă duc să dorm un pic,
Vrei să mă strigi pe nume? Sunt Marele Nimic…

Femeie, nici pe tine nu te mai văd deloc,
Şi simt un gol în mine… Puneţi ceva în loc.

M-am îmbrăcat cu tine, dar nu mi-a fost de-ajuns,
Oh, ce veşmânt subţire! Ce friguri m-au pătruns.

Mă uit înspre Iubire… nu vad nimic, nimic.
Aaa! erai tu Bărbate, aşteaptă-mă un pic!

Aşteaptă mai încolo, dar nu mai mult de-o zi,
Cu aşternut de piatră, căci noaptea va veni.

Pe ceruri plânge luna… Oglinzile sunt sparte…
Scuipaţi la mine-n sân şi treceţi mai departe.

15.04.2001

Lasă un comentariu