ŞAH-MAT TIMP DE-O VIAŢĂ

Uvertura:
Timpul joacă şah
cu Viaţa…

Actul I:
Partida a-nceput;
şi, fentând de la debut,
Viaţa mută deodat’
Calul negru, deşălat.
Şi, văzând că asta ţine,
o idee-geniu-i vine:
cum să ia, călare,
Turnul din cărare,
şi-apoi, dintr-o dată,
cu neagra sa armată,
pe Regina albă să o lase lată,
văduvindu-i tare, tare,
regatul, cam de tot ce are.

Actul II:
Rumegând la cald
în Turnu-i de smarald
ideea sa divină
de mare eroină,
în noaptea măiastră
priveşte pe fereastră
armia-i de vază…
dar vede cu groază
cum Calul deşălat
din coastă-i atacat
de-un bătrân prelat.
La fel de îngrozită
priveşte împietrită
cum negrul său Rege
n-o mai poate drege
şi, prins ca-ntr-o ghiară,
e-mbrâncit afară
de câţiva Pioni.
Dar sărmanii-i teutoni
nu prea mai au vlagă,
nici muşchi în desagă,
ripostând întârziat
la tragicul atentat,
nebăgând de samă
că negresa Damă
cade prizonieră
chiar la frontieră,
lăsând în urmă-i, laţi,
vreo doi Nebuni prelaţi.
Şi-n culmea bătăliei,
din mijlocul câmpiei,
se-aude cum strigă
însuşi albul Rigă,
care-i şi ordonă
lu’ a lui prima-donă
atacul final!

Grand-finale:
Cadrul – epocal!
Peste câmpul milenar,
din palatu-i de cleştar,
blonda Rigă cată-n zare
la mulatra apărare;
şi privind în lung şi-n lat
la duşmanul mutilat,
fără niciun alt rabat,
face-un salt mortal, şi… MAT!

Cortina (Morala) :
TIMPUL nu poate fi-nşelat!

26.12.2012