Şi, totuşi… TE IUBESC

Sunt mări şi munţi ce ne despart,
Sunt lacrimi şi durere…
Sunt oameni, cuvinte, şoapte…
Şi, totuşi, te iubesc.

Sunt nopţile-nsorite…
Sunt zile-ntunecate…
Pustiu, deşertul se întinde…
Şi, totuşi, te iubesc.

Sunt iubiri trecătoare
Ce ieri venit-au, azi se duc…
Sunt despărţirile fără adio…
Şi, totuşi, te iubesc.

Şi chiar de-aş ştii că fericirea
N-o voi mai găsi
De-aş căta în veci de veci,
Ardea-voi, dar, pe rugul iubirii blestemate,
Să uit de tot: de tine… de amor…
Să ard chiar amintirea clipei înşelate…
Şi, totuşi, te iubesc.

Ne desparte parcul de odinioară,
Şi-nmiresmatele alei cu tei în floare…
E Amintirea ta cea care,
Neînţeleasă, de veacuri mă tot doare…

Şi, totuşi… Te Iubesc!

23.10.2000