TE BLESTEM

Te blestem pentru cerul arid, făr’ de culori,
Te blestem pentru-un Soare ce scapără în zori,
Te blestem pentru stele ce dănţuie în nori,
Te blestem pentru iarba pictată printre flori,

Te blestem pentru Cæsar, robit de-o amazoană,
Căci ai râvnit, prin mine, a Nilului coroană…
Îşi râde-n sine Sfinx-ul, la inima-ţi de piatră,
Nici eu vré ún Antoniu – nici tu vreo Cleopatră.

Dramatic e hazardul în ochii-ţi trişti şi goi,
Te blestem ţie însăţi doar tu să ţi te înapoi,
Mi-am pus în cap toţi zeii, şi-ai cerului divani,
Deşi tu n-ai fi Cătălină nici într-un veac de ani.

Te blestem pentru vântul ce-adie-ncetişor,
Şi pentru Riga Crypto, topindu-se de dor…
Dar soarta-aşa se face, ca eu să nu fiu el,
Şi – culmea ironiei – nici tu o Enigel!

Iubindu-te prea mult, ţi-ai vândut dumnezeirea,
Şi, pradă propriei măriri, ţi-ai cam uitat menirea,
Pe când eu, nebun de tine, cum ştii că îmi e firea,
În urma paşilor tăi dulci, vreau… râvnesc, iubirea!

04.02.2013