TERMINAL

O stea ce străluceşte,
Un nor ce mă-nfioară,
Trezesc în mine nostalgii
Ce-aş vrea să fie moarte…
Şi ochii lăcrimează iară.

N-am vrut să cred,
N-am vrut să sper,
În lumea mea mizeră,
În viaţa asta de coşmar
Trăind iubirea efemeră.

Nu vreau să am,
Nu vreau să-ndur,
Nimic din ce a fost odată,
Nici gândul cel ucigător
De-a fi iubit vreodată.

O floare veştejită –
O amintire tristă-n glastră –
Azi nici că voi mai şti-o…
Te du, Iubire, cu alaiul tău de foc,
Te du, şi zi-mi, într-un final, adio!

18.01.2000